Complicitatea unor jurnaliști la violul populației

complicitate mass mediaCodul Penal, Art. 48 – Complicele

(1) Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Citirea acest articol din Codul Penal și raportarea lui doar pentru câteva secunde la relația din jurnaliști și politicieni, aproape că face inutilă scrierea acestui text. Încadrarea mass-media în categoria complicelui pare a nu necesita nici măcar un rând în plus, raționamentul fiind de la sine înțeles. Doar că, acest articol nu se adresează publicului, ci jurnaliștilor care, în mod miraculos, reușesc să se ducă seara la culcare foarte liniștiți. Vorbim de extremiștii trustului deținut de Dan Voiculescu, de mercenarii fără scrupule de la RTV, dar și de imaculații angajați la Hotnews, B1, România Liberă sau Evenimentul Zilei.

Mizerii și mizerii, jurnaliști și jurnaliști

În cazul fundamentaliștilor conduși de tripleta mizeriei Gâdea-Badea-Ursu complicitatea este de o evidență cutremurătoare. Intenția acestora și a restului angajaților de a ajuta frăția penală din PSD să-și ducă la capăt activitatea de devalizare a bugetului public, prin scoaterea lor de sub radarul opiniei publice și prin închiderea ochilor atunci când infracțiunile au fost comise, poate fi demonstrată în orice instanță în maximum 5 minute, obligându-l pe Gheorghiță Mateuț (cine altul?) să-și privească resemnat vârful bocancilor. Aceeași situație am întâlni și în cazul celor de la RTV sau de la site-urile de genul luju.ro sau dcnews.ro.

Adevărata provocare a procurorului apare atunci când va încerca să-i pună sub acuzare pe jurnaliștii care, printr-o ironie a sorții, au ajuns să fie considerați de o parte a publicului drept soldații dreptății. Acești martiri ai tastaturii vor agumenta, prin vocea propriilor avocați, că, atât timp cât răul este întruchipat de PSD iar ei l-au înfruntat zi și noapte, nu pot fi încadrați în categoria complicilor sub nicio formă. Acest raționament ar putea fi acceptat cu o singură condiție: ca noi toți, hipnotizați de avântul deontologic al inculpaților, să credem că răul a fost și este reprezentat exclusiv de PSD. Ori, cum această încercare rușinoasă a apărării cu greu poate rezista în fața oricărei persoane înzestrată cu o minimă urmă de rațiune, este oportun să încercăm să le explicăm de ce locul lor ar trebui să fie în aceeași celulă simbolică, sau măcar în aceeași clădire cu ceilalți jurnaliști care au ajutat direct la săvârșirea unei fapte de natură penală.

Unii corupți sunt mai de treabă

Ne aducem cu toții aminte de lâncezeala ce plutea prin holurile redacțiilor de la Hotnews, România Liberă și celelate redute deontologice în perioada 2009-2011, comparativ cu efervescența editorială din 20012-2014. Numărul articolelor de opinie sau al celorlate tipuri de articole îndreptate către puterea de atunci poate fi contorizat fără prea mari eforturi. O minte partizană va răspunde într-o secundă, articulând argumentul conform căruia PSD a furat mai mult decât PDL, sau că actele lor de destabilizare a societății au fost mult mai numeroase și mai violente și că este normal să am abordări diferite față de putere. Raționamentul este complet greșit și periculos pentru procesul de înțelegere reală și adaptare a românilor la principiile de funcționare ale unei democrații, cât de cât funcționale.

Prin poziționarea corupției pe ultimele locuri, prin diferențierea amenințărilor la adresa democrației, spunând că totalitarismul este mai periculos decât corupția acești jurnaliști nu fac decât să alimenteze toleranța genetică a românului la rău. Nu știu câți puteți să vă amintiți dacă Hotnews, de exemplu, a avut campanii similare ca intensitate împotriva corupției din PDL, cum a avut în ultimii doi ani? Răspunsul, ușor verificabil, este că nu vă puteți aminti întrucât ele nu au existat. Fără a insinua nicio secundă că a existat o duplicitate stimulată material, întrucât cu sinceritate afirm că cei de la Hotnews sunt deasupra oricărei bănuieli la acest acest capitol, nu putem eluda întrebarea firească: de ce? De ce atunci nu au avut aceeași virulență împotriva puterii? Răspunsurile nu pot fi decât următoarele:

1) nu au crezut/știut că nivelul corupției este ridicat

2) au știut dar au considerat că prezența corupției nu merită toată atenția lor, cât timp nu sunt atacate instituțiile de drept și au decis să nu acorde aceeași importanță ca în alte dăți

Oricât bunăvoință am avea, oricât ne-am chinui, lista posibilelor răspunsuri nu va putea fi completată. Prima variantă este singura care-i poate scoate din boxa acuzațiilor, însă acceptarea ei prin absurd ca fiind adevărată aduce cu sine aplicarea ștampilei de incapabil. Ce-i drept, una este să fii complice, și alta e să fii rupt de realitate, acest statut nefiind, din fericire, incriminat de justiție. Însă, dacă lăsăm gluma deoparte, este evident că toți acei jurnaliști cu experiență nu vor afirma niciodată că n-au știut, rizibilitatea acestui argument fiind o povară până și pentru ei. Ajunși în acest punct, ne îndreptăm atenția către cea de-a doua variantă prezentată mai sus și nu putem evita singura concluzie logică: din cauza nivelului cultural mediocru, a capacitatății scăzute de înțelegere a democrației au închis ochii cu intenție și nu au penalizat activitatea infracțională a membrilor respectivului guvern așa cum au făcut-o înainte și după acea perioadă. Faptul că la bază stă o doză de neștiință este prea puțin important, atât timp cât au ales în mod conștient să taxeze derapejele puterii la nivel de consemnare. Aici vorbim de intensitatea și dăruirea soldatului în lupta pentru apărarea unui principiu. Să tragi câte un glonț, stând tolănit în tranșee este o acțiune diametral opusă față de atacul la baionetă pe care ne-au arătat că sunt în stare să-l poarte, altă dată.

Din aceste motive, atunci când vorbim de principii, diferența dintre acești jurnaliști și teroriștii mediatici din cealaltă categorie este atât de mică încât aruncarea tuturor în barca complicilor nu mai este o exagerare. Poate diferi gradul de periculozitate, dar infracțiunea rămâne, oricât se chinuie unii sau alții să ne explice că principiile pot fi aplicate selectiv. Rolul jurnaliștilor nu este de a decide ei care putere trebuie atacată mai mult sau mai puțin, ci de a pune în permanență reflectorul cu aceeași intensitate pe derapajele tuturor factorilor politici. Altfel, jurnalistul se transformă, la intervale regulate, în funcție de idionsincraziile lui, într-un complice la infracțiune. Complicitatea lor este, înainte de toate, una morală. Iar, când morala stă sub semnul relativismului, viitorul nostru aduce a falset.

It's only fair to share...Share on Facebook249Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someonePrint this page

One thought on “Complicitatea unor jurnaliști la violul populației

  1. Pingback: O amenințare reală pentru România: Lucian Mândruță

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top