Cunoașteți vreun amarât de patron de chioșc cu vederi de stânga?

ideologie stangaMilitanții ideologiei stângiste, axată pe redistribuirea veniturilor, restrângerea drepturilor antreprenorilor și întărirea rolului de reglementator al statului dau din coate în online, mai abitir ca niciodată. Texte și textulețe, site-uri și site-ulețe, manifeste și manifestuțe sunt aruncate între pixeli, într-o mini-ofensivă delirantă care încearcă să se opună vocii autoritare a exponenților dreptei, care prinde din ce în ce mai mult teren.

Săracii lui Ernu și Rogozanu

Cu Vasile Ernu și Costi Rogozanu pe post de pionieri cu funcție de comandanți de grupă, cu șnurul roșu prins în piept, stânga debusolată și nearticulată încearcă să atragă de partea lor mulțimea de creiere odihnite care încă mai răspunde la stimulii intelectuali din categoria: „să fie bine la toată lumea” și „capitaliștii ăștia își bat joc de oameni și îi exploatează„. Mai tentantă însă decât analiza mesajelor celor doi corifei, analiză care presupune mult timp pierdut cu îndosarierea argumentelor și puțin efort intelectual, este încercarea de a diseca profilul publicului existent sau al celui potențial, în încercarea de a anticipa puțin evoluția discursului populist stângist.

Nu-ți trebuie doctorat ca să știi că vocile stângii se adresează, aproape fără excepție, oamenilor săraci. Întregul eșafodaj de argumente are ca finalitate ideea că cel care are puțin trebuie să aibă mai mult. Atenție! Este vorba de săraci, și nu de proști, așa cum dreapta neavizată se exprimă de multe ori. Ce-i drept, e destul de dificil să nu-l numești prost pe unul care nu înțelege că redistribuirea veniturilor, prin impozitarea excesivă a celor care câștigă bine, încurajează fuga de muncă. Cu toate acestea, elementul central pe care se bazează raționamentele manipulatoare ale stângii este sărăcia, și nu prostia. Sărăcia o simte oricine, prostia nu. Prostul nu va fi conștient niciodată că este prost, pe când săracul, chiar și cu două facultăți făcute, poate vedea cu ochiul liber că el nu are bani, iar vecinul lui are bani.

Așadar, odată ce am identificat publicul țintă, să încercăm să nuanțăm puțin imaginea consumatorului de rogozisme și ernisme și să operaționalizăm conceptul de sărac. Nu trebuie să stai într-o garsonieră confort IV, cu bani doar pentru cartofi și pâine din ajutorul de șomaj, ca să faci parte din această categorie. Sărac este și tânărul care stă cu părinții și lucrează pentru 1.500 lei/lună sau tânărul care câștigă 2.500 lei/lună, din care mai rămâne cu 700 lei pentru mâncare și o floare pentru iubita lui, după ce își plătește chiria, întreținerea, taxa la facultate și transportul. Și chiar propietarul de chiosc care trăiește din rulajul banilor, fără excese, fără economii în bancă, fără concedii sau 2 plasme în casă. Săracă este orice persoană care de-abia trăiește de la un salariu la altul, pentru care viitorul se rezumă la luna viitoare și care nici măcar nu îndrăznește să viseze la o viață liniștită, mulțumindu-se cu cea care îl consumă non-stop doar ca să nu moară de foame și să-și ia un pachet de țigări. Sărăcia nu înseamnă înfometare, ci absența oricărei șanse pentru o viață decentă.

Vânătorii de detalii vor spune că mai există încă X categorii vizate de stânga, cum ar fi tânărul corporatist, hipsterul și alții. Fără a-i exclude din împărțirea pe subcategorii a publicului țintă, aceștia nu vor fi luați în calcul din simplul motiv că reprezintă indivizi ale căror simpatii ideologice țin mai mult de avântul revoluționar al vârstei sau de etapa vieții în care se află. Neavând o construcție interioară solidă, aceștia tind să se alăture oricărui curent anti-sistem. Dacă mâine, capitalismul devine anti-sistem, cu siguranță aceasta va fi și direcția în care vor merge și ei. În contrapartită, săracul va rămâne în permanență nucleul dur al publicului stângist, sau un potențial simpatizant-activist, întrucât principiile stângii vor fi tot timpul legate de standardul său de viață, de pâinea și carnea din frigider și nu de înclinația spre diverse exerciții filosofice sau morale.

Capitalistul de la parterul blocului

Revenind însă la săracul lui Rogozanu&Ernu, n-ai cum să nu observi că acesta este exclusiv angajat cu venituri mici sau șomer. Taximetristul care are o licență pe numele lui și duce acasă la sârșitul zilei 50 de lei este un antreprenor. Tanti Nuți de la care ne luăm noi bere, de la magazinul de la parterul blocului este și ea antreprenoare de 25 de ani. Din biscuiți, țigări și bere nu s-a îmbogățit și nici nu o s-o facă. La fel ca ei mai sunt zeci de mii de români. Poate chiar sute de mii, în toată țara.

Dacă îi rogi să-ți spună nemulțumirile lor, vor striga la unison, într-un cor cu accente capitalisto-exploatatoare, un sigur lucru: Vrem un stat care să nu se mai bage atât peste noi și să nu ne mai ia atâția bani! Nu mai vreau să sponsorizez din munca mea statul. Nu mai vreau să direcționez banii mei către politicienii corupți care să-i redistribuie după mintea și interesele lor”.

Da, există și intelectuali care câștigă bine și care au simpatii de stânga. Este chiar cazul lui Rogozanu și Ernu. Doar că ei sunt excepțiile, ei sunt nomenclaturiștii din Primăverii care mâncau fripturi de vacă cu brocoli, în timp ce duceau România pe culmile socialismului și ajutau la propășirea clasei muncitoare. Pentru acest tip de stângist, ideologia este o jucărie, o manifestare a vreunui complex, un exercițiu de identificare a unei nișe care să te diferențieze, o satisfacere de orgoliu și foarte puțin un exercițiu de credință pură. Din confortul fotoliului cumpărat din salariul primit tot timpul de la patronul capitalist, Rogozanu le plânge de milă săracilor și le explică cum taxarea la sânge a celui care muncește, își asumă riscuri care-i urcă tenisunea în nori și nu doarme este soluția pentru a scăpa omenirea de sărăcie. Așadar, nu despre aceste excepții este acest text, ci despre românii fără speranță, chinuiți și vără viitor care așteaptă salvarea dinspre stânga. Ceea ce mă face să mă întreb din nou: Cunoașteți vreun amarât de patron de chioșc cu vederi de stânga?

Cum răspunsul este cu siguranță unul negativ, excepțiile păstrându-și caracterul ocazional, putem fi siguri de un lucru: stângăciile stângiste se vor bate în continuare pentru a evita retrogradarea din prima ligă a formatorilor de opinie, limitându-se la clasicul public nelipsit, de altfel, din nicio democrație liberală. Mofturile intelectuale ale tineretului defazat cu simpatii de stânga nu-și vor depăși condiția de exercițiu temporar, numărul cititorilor și like-urilor pe Facebook rămânând în granițele celor câteva mii de de tineri cu toane existențiale.

It's only fair to share...Share on Facebook194Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someonePrint this page

5 thoughts on “Cunoașteți vreun amarât de patron de chioșc cu vederi de stânga?

  1. Pingback: Intelectualul de dreapta, o nebuloasă a zilelor noastre

  2. Pingback: Rogozanu, Ernu și ospătarii greci • Manifeste.ro

    • Manifeste Ro Post author

      Oricâte ipocrizii sau inconsistențe găsim și pe partea dreapta, nimic nu se compară cu aberațiile și manipulările groaznice ale stângiștilor. În ce privește dreapta, conceptul e bun și aplicat prost, de multe ori. Pe când, în cazul stângii, totul e greșit: de la concept, la imposibilitatea aplicării practice și la rezultatele vizibile și, din păcate, înfiorătoare.

      Reply
  3. Pingback: O minciună socialistă: în capitalism săracii sunt disprețuiți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top