Dragă homosexualule, sărută-ți partenerul când nu te vede băiețelul meu

libertateÎncepând cu Jean Jacques Rousseau, Immanuel Kant și ajungând până la mult mai cunoscutul teoretician al libertății, John Stuart Mill, conceptul de libertate a fost și va rămâne sursa multor dezbateri și discuții aprinse.

Astăzi, într-o Românie în care discursul public s-a axat cu preponderență pe bârfele și problemele cotidiene și mai puțin pe concepte și idei, problema libertății individuale este abordată de către majoritatea persoanelor într-o cheie simplistă, fiind promovată cu asiduitate ideea de libertate absolută: „Dacă vrem să fim și noi ca ceilalți, printre altele, e musai să înțelegem că libertatea nu poate fi decât absolută”.

Mult mai deschiși la nou și atrași de cultura și subculturile occidentului, tinerii români adoră să fie în trend. Deschiderea totală față de homosexualitate, acceptarea fără rezerve a oricărui tip de comportament și respingerea oricărei restrângeri a drepturilor acestei comunități, văzută ca un atac oribil la adresa libertății individului, este noul trend în materie de sexualitate, în cazul tinerilor.

Eroarea făcută de majoritatea celor care propovăduiesc această libertate absolută, fie că este vorba despre homosexualitate, fie despre orice alt tip de comportament sau acțiuni, rezidă în înghițirea pe nemestecate și negândite a unui principiu considerat automat ca singurul valabil.

Respectiv, principiul conform căruia atât timp cât nu lezezi pe altcineva, poți face orice. Ceea ce nu se spune, în mod intenționat de către unii și din neștiință de către alții, este că lezarea altcuiva constă inclusiv în lezarea anumitor norme morale.

Pentru tinerii care consideră că numai dacă faci rău altcuiva, libertatea ta poate fi restrânsă, vom relua exemplul simplu al cruzimii față de animale și le vom adresa următoarea întrebare:

Ești de acord cu dezincriminarea cruzimii față de animale, astfel încât să aibă voie orice persoană să dea foc unui câine în spațiul public?

Cum răspunsul este cu siguranță unul negativ, exceptând persoanele dezaxate, următoarea întrebare firească este:

Este posibil ca, pentru mine, vederea a doi homosexuali care se sărută în public să reprezinte o încălcare a unei norme morale, așa cum reprezintă pentru tine torturarea unui animal?

În aceeași sferă intră și incestul sau consumul de droguri. Cine poate afirma cu tărie că un consumator de droguri își face rău doar lui, dar nu și altora?

Mergând pe aceeași linie, cine poate să afirme cu mâna pe inimă că un băiețel care vede bărbați sărutându-se în locuri publice, în baza principiului libertății absolute, nu va ajunge, la maturitate, să considere că este un lucru normal și, chiar dacă nu va iniția el vreodată vreo acțiune de apropiere sexuală față de alt bărbat, va ceda propunerilor făcute de un homosexual, atât timp cât a văzut că este un lucru normal? Iar, dacă acest lucru se întâmplă, chiar și ca eveniment unic, putem afirma cu aceeași tărie că nu există riscul ca el să fie afectat în vreun fel?

Limitele teoriei milliene, care vizează maximizarea libertăților, nu sunt doar un moft filosofic. Dezbaterea acestora în spațiu public are aplicabilitate imediată și poate contribui decisiv la menținerea sănătății morale și spirituale a unui popor.

Gândiți-vă la următoarea dilemă binecunoscută, de altfel: cine stabilește ce acțiuni fac rău doar inițiatorului și care aduc atingere și altora? Contradicția flagrantă de logică, în cazul apărătorilor principiului libertății absolute, este extrem de ușor de sesizat: cât timp maximizezi libertatea individuală, automat accepți pluralismul ideilor și al modurilor de raportare la evenimente. Ori, în această situație, devine evident faptul că probleme precum homosexualitatea, incestul, cruzimea față de animale nu pot fi acte care îi afectează doar pe participanți, ci acte care îi afectează pe unii mai mult, iar pe alții mai puțin.

Dar, poate cel mai important aspect care merită reținut, dincolo de exemplul homosexualilor care se sărută în public, ține de nevoia urgentă de a aduce în spațiul public dezbateri care vizează idei, în locul acceptării și asimilării pe negândite a tot ceea ce înseamnă nou. Noutatea și libertatea l-au adus pe Hitler la putere.

Fără un set de principii morale, adânc înfipt în ființa națională, tentația propagării libertății absolute, prin prisma caracterului înșelător că pare de la sine convingătoare, România se adâncește și mai mult în promiscuitate. Nu suntem în poziția de a renunța la tradiții și valorile umanității cu atâta ușurință, doar pentru că alții au făcut-o. Nu tot ce vine din afară este automat și bun. Și așa avem atâtea de recuperat. Dacă ne pierdem complet identitatea și ne dezvoltăm prin mimetism, nu putem avea un viitor ca o adevărată națiune. Vom rămâne o simplă aglomerare umană, într-un anume areal geografic, iar libertatea poate fi smulsă din mâinile noastre tocmai prin acceptarea oricăror acțiuni, în numele libertății absolute.

It's only fair to share...Share on Facebook997Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someonePrint this page

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top