E ceva în neregulă cu Iohannis!

iohannis nereguli alegeriDupă alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, societatea românească n-a scăpat de mutațiile aferente unui astfel de eveniment. Astfel încât, astăzi, românii interesați de viața și specimenele din politica românească se împart în trei categorii:

a) românii care sunt pur și simplu excitați că a câștigat Iohannis alegerile

b) românii care mor de nervi că a câștigat Klaus Iohannis

c) românii care încă nu-și dau seama dacă:

– este foarte bine că a câștigat Iohannis

– este foarte bine că a pierdut Ponta

Primele două categorii, în ciuda consistenței numerice, sunt cantități neglijabile din perspectiva oricărei încercări serioase de analiză. Acești indivizi trăiesc exclusiv visceral un astfel de eveniment, fiind privați – de la natură – de existența unui aparat critic bazat pe rațiune. Din punct de vedere imagologic, pentru acești sclavi ai senzațiilor, Iohannis capătă conotații pozitive sau negative în funcție de idiosincraziile lor și cam atât.

În ce privește a treia categorie, lucrurile sunt puțin mai complicate. Nu mult, dar suficient cât să le tulbure ocazional gândurile și discuțiile din cârciumă. Spre deosebire de confrații lor lipsiți de dubii, aceștia resimt un disconfort cognitiv, o dizarmonie ce zgârâie creierul, undeva pe fundal: ceva este în neregulă cu Iohannis.

Este o intuiție? Un alt gen de senzație, ca în cazul primelor două categorii, sau este ceva mai mult de atât? Primul lucru care trebuie subliniat este acela că orice dubiu, orice încercare de descifrare și ordonare logică a evenimentelor rămâne singura formă de manifestare a intelectului, în cazul politicii. Atunci când carisma unui politician dictează analizele, bezna în care băltește societatea se accentuează.

Așadar, ce este în neregulă cu Iohannis? Fără a fi exhaustivă, lista cu aspectele care dau de gândit ar arăta cam așa: 

1. De obicei, evită poziționările ferme cu privire la deciziile și evenimentele socio-politice sensibile (câteva exemple pot fi găsite în reacțiile sale la evenimentele din vara lui 2012, la ordonanța cu dedicație privind plagiatul lui Ponta, la criticile aduse consilierilor sai).

2. N-a excelat niciodată în nimic. Într-o societate mediocră, ștampila extraordinarului se pune cu ușurință unei persoane al cărei registru de acțiune este unul normal. Chiorul va fi întotdeauna rege în țara orbilor. Un primar care văruiește fațadele clădirilor, pune piatră cubică în piețele orașului și uniformizează mobilierul teraselor devine brusc un supraom, în mentalul colectiv al unui popor ghidat de imuabilul principiu las’ că merge și așa.

O analiză obiectivă a traseului său în viață ne dezvăluie un om care a stat tot timpul între ape: a fost un elev și un profesor normal, a avut o copilărie normală, o poveste de dragoste normală, în esență o viață absolut normală, după cum el însuși recunoaște. Seriozitatea nu înseamnă excelență, decât în țara neserioșilor. Adică, doar în România. În foarte multe alte locuri, este o constantă, o trăsătură comună unei mari mase de oameni.

3. A lucrat toată viața la stat. Și ce dacă? Ce e anormal în asta? Cam așa ar suna întrebările expulzate cu rapiditate de mintea visceralului. Dacă țara noastră s-ar fi numit Spania, Italia, Germania sau Franța, întrebările ar fi fost, fără îndoială, justificate. Operând însă cu datele realității, n-ai cum să faci abstracție de un aspect evident: mentalitatea românului care nu a activat nicio zi într-o piață concurențială, scăldându-se în confortul exercitării profesiei în instituțiile de stat, comportă niște caracteristici greu de eludat. Ești obișnuit să gândești, să acționezi și să te porți „ca la stat”.

4. Cuvintele bombastice și platitudinile ascund o doză de fariseism. Iată un scurt fragment dintr-un discurs ales la întâmplare:

„Auzim adesea spunându-se că în România nu mai există modele, că tinerii nu mai găsesc repere în societatea de azi sau că, din păcate, valorile se bucură de puţină recunoaştere. Există modele, există valori şi există exemple. Trebuie doar să privim dincolo de ceea ce sare mai repede în ochi şi să ascultăm dincolo de zgomot, trebuie să avem curajul să le recunoaştem şi să le promovăm.” 

Acum, cu ultimul rând în minte, analizați puțin decizia lui Iohannis de a-l aduce și a-l păstra în funcția de șef al cancelariei pe vestitul Dan Mihalache, în ciuda criticilor aduse chiar de proprii susținători. O valoare, fără îndoială. Cum altfel, dacă tocmai președintele a ales să-l promoveze, nu? Și, uite așa, e ceva ce nu se pupă, cum zice românul. Rememorați și cuvintele neamțului care au făcut să vibreze atâtea taste: „Vreau să fac o politică altfel”. Atât de altfel, încât s-a implicat direct în alegerea Alinei Gorghiu la șefia PNL. Iar exemplele pot continua.

5. Nicio măcar o singură pasiune – mai mult sau mai puțin arzătoare – nu și-a găsit locul în viața unei persoane mândră de robotica dinamicii sale. Aceeași întrebare se naște pe buzele celor fără dubii: „Și, ce-i greșit în asta? Greșit nu e nimic. Dar, parcă e ceva strâmb în linia perfectă trasată de omul fără de excese, circumscris în retorica fizicii fără sentimente, fără emoții sau derapaje senzoriale. Să nu fie nimic care să tulbure în mod plăcut existența omului care taie trandafirii din curte cu aceeași pasiune cu care citește raportul de activitate al Direcției de comunicare din primărie?

Oprindu-ne aici cu lista, deschisă la orice completări, ne întrebăm chiar noi:

Cele de mai sus înseamnă că e rău? Că e greșit? Că n-are ce să caute la Cotroceni? Bineînțeles că nu. Înseamnă doar că e foarte bine că nu a câștigat Ponta. Atât. Și, că nu este deloc foarte bine că a ajuns Iohannis președinte. Aceasta nuanță ne arată, cu mici abateri, care va fi nivelul și ritmul evoluțiilor pozitive din societatea românească în următorii 5-10 ani. Respectiv, ca până acum. Fără vreun salt spectaculos. Vom construi cu pași mici, în acord cu filosofia de viață a neamțului nostru, dar trași în față de aceeași locomotivă europeană, fără niciun merit autohton. Singura problemă e că următorii pași mici se vor alătura celorlați pași mici de până acum. Ferească sfântul să facem vreun salt. Ușurel, taică, ușurel!

It's only fair to share...Share on Facebook162Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someonePrint this page

16 thoughts on “E ceva în neregulă cu Iohannis!

  1. Laura

    Daca tu crezi ca el in Sibiu doar a varuit pereti, inseamna ori ca n-ai fost in viata ta in Sibiu inainte (deci n-ai vazut dezastrul dinaintea lui), ori esti Gica contra. Voi vorbi despre ce face el ca presedinte dupa macar un an – doi, in ciuda impresiilor, sibienii l-au votat pentru ca stiu ce poate si in nici un caz ca sa scape de el cum cred aia neobisnuiti cu stilul lui sobru si retinut.

    Reply
    • Manifeste Ro Post author

      Știu foarte bine ce a făcut în Sibiu. Și, repet: a făcut în Sibiu ce ar trebui să facă orice primar. Ați ajuns să glorificați un om care face ce e normal să facă. clasic pentru români. Plus că observ același obicei păgubos pentru o discuție: din 5-6 argumente comentați la singurul pe care îl puteți „apuca”. De restul ce aveți de zis? De exemplu legat de lipsa poziționărilor ferme? E un aspect important pentru un președinte sau nu?

      Reply
  2. Constantin Pavelescu

    Îl compar pe Johannis cu primarul meu. Primarul meu citeşte foarte greu, scrie şi mai greu, iar cînd spune ceva trebuie să faci mari eforturi ca să pricepi ce vrea să spună. IQ-ul lui este (incredibil !!!) mai jos chiar şi decît al lui Johannis. N-are cultură, n-are educaţie, dar are o consilieră deşteaptă. Aia l-a învăţat că se poate fura mult mai spornic făcînd cîte ceva pentru oraş decît furînd purşisimplu ce-ţi cade-n mînă, cum au făcut toţi predecesorii. Aşa că primarul meu a schimbat faţa oraşului. În bine. Cînd a ajuns primar n-avea nici casă, că-şi vînduse şi apartamentul ca să-şi completeze suma cu care şi-a cumpărat locul de pe listă. Acum are două palate. Neamuri, rudenii, pretenari de-ai lui cu nădragii rupţi în cur, s-au mutat şi ei peste noapte din garsoniere în palate. Tot ale lor sînt şi firmele apărute peste noapte şi care au schimbat faţa oraşului. În bine. Oraşul arată foarte frumos. Toate trotuarele sînt pavate. Pavajul este mereu nou, pentru că este schimbat în fiecare an. Ca să cîştige toată lumea. Cîştigă şi primarul. El nu se shimbă. A fost ales, re-ales, re-re-ales. Cei de dinaintea lor doar furau. Furau şi-atît. El construieşte. Concetăţenii mei sînt foarte mîndri de primarul lor. L-au ales pe lista PDL. Nu s-au supărat pe el cînd în 2012 le cerea să voteze USL. Nu s-au supărat pe el nici atunci cînd a profitat de ordonanţă şi a trecut în partea cealaltă. Cum să se supere? Doar a schimbat faţa oraşului! În bine! Nu-i aşa?

    Reply
    • Manifeste Ro Post author

      Secretul pe care nu vor să-l învețe odată politicienii noștri este foarte bine descris în comentariul dvs. Dacă ar face și ceva treabă, n-ar mai țipa decât vreo doi rătăciți în legătură cu ce și cât fură. Nici măcar să fure în liniște n-au învățat în 25 de ani. Vor să radă tot, făr să miște un deget.

      Reply
  3. Constantin Pavelescu

    Domnule autor, cred că sînteţi nedrept cu Johannis atunci cînd îi reproşaţi deficienţele de comunicare. La fel de nedrept cum aţi fi faţă de propriul dv telefon mobil pe care l-aţi trînti de pămînt pentru că refuză să funcţioneze într-o zonă fără samnal…

    Reply
    • Manifeste Ro Post author

      Momentan spunem doar că există câteva aspecte care ne fac să credem că nu vom înregistra vreun salt, ci aceiași pași mici. Textul spune clar că este foarte bine că nu a ieșit Ponta, însă cam atât. Este o părere pe care timpul o va valida sau nu.

      Reply
  4. Constantin Pavelescu

    Domnule autor, aş vrea să clarific lucrurile. „Teritoriul meu” este pe pagina ziarului Adevărul. La dv am ajuns printr-un link dat de un comentator de acolo. Nici n-am ştiut că existaţi. Dar articolul mi-a plăcut.

    Acolo, la Adevărul sînt cunoscut ca băsist (netaliban) şi antijohannist (cu argumente). Nu sînt întrutotul deacord cu clasificarea pe care aţi făcut-o, eu depildă nu mă regăsesc în niciuna dintre categorii. Pentru că deşi sînt antijohannist, nu sînt unul visceral. Sau cel puţin mă străduiesc să nu fiu.
    Încercînd să evaluez situaţia pe cît de raţional îmi permit limitele mele, există un răspuns care -după părerea mea- limpezeşte o bună parte dintre semnele de întrebare pe care le provoacă noul preşedinte. Acela că preşidenţia lui Johannis este un accident. Nimeni nu l-a lansat în campania prezidenţialelor cu gîndul de a-l face preşedinte. Treaba lui a fost doar aceea de a ocupa un loc în finală pentru a-l proteja pe Ponta de un eventual contracandidat băsist în turul doi, ceea ce ar fi însemnat pierderea de către USL a fotoliului de la Cotroceni. Greşeala USL a fost aceea că exagerînd cu măsurile de securizare a victoriei lui Ponta, a întrecut măsura reuşind să-şi ostilizeze electoratul pînă-ntr-acolo încît votul l-a împins în prima poziţie pe ieruraşul care era cu totul nepregătit (şi nepotrivit) pentru pălăria cu care pe neaşteptate s-a trezit pe cap. Acum, USL încearcă să facă ce poate pentru a drege situaţia, pentru că urgenţa este maximă: DNA continuă să taie în carne vie. Cu Ponta la Cotroceni, rezolvarea ar fi fost simplă. Dar Johannis nu e Ponta. N-are „calităţile” necesare. E prea moale, e prea indolent, e prea autist… El trebuie ajutat, învăţat, potenţat… Din mers… De aceea este nevoie de „profesori” precum Mihalache. De aceea are nevoie de „meditaţii” private de la Ponta… Că tot nu ştie nimeni ce tot tăinuiesc ei doi în întrevederile lor aproape zilnice, cele care ne sînt prezentate drept „consens” şi „coabitare” „pentru liniştea noastră”…

    Reply
    • Manifeste Ro Post author

      Vă dați seama că nu aveam cum să fac o segmentare la sânge a publicului implicat. Dar, în mare, cam acelea sunt categoriile în care se regăsesc majoritatea. Sunt de acord că e un accident sosirea lui Iohannis la Cotroceni. Oricum, important este dacă acel ceva în neregulă este real sau nu. În esență, articolul îndeamnă spre o evaluare a lui Iohannis și din alte puncte de vedere decât cele clasice, propuse de politicieni și jurnaliști. Am încercat să identific elementele care țin mai mult de latura umană. Pentru că această latură influențează enorm activitatea profesională a oricărei persoane. Trăsăturile sale comportamentale, de caracter, morale se răsfrâng în activitatea oricui. De exemplu, lipsa poziționărilor ferme indică un anume tip de caracter.

      Vă mai așteptăm pe la noi!

      Reply
  5. Constantin Pavelescu

    Iaca, am şi sosit!
    Dv propumeţi o analiză a personajului pe latura personalităţii şi a caracrterului. Latura profesională aţi tranşat-o deja, precis şi laconic: Un primar care a făcut şi treabă -discutabil sau nu cum a făcut-o, dar a făcut-o- dar fără să iasă din comun prin nimic. Ca şi primarul meu. A trăit el, lăsîndu-i şi pe alţii să trăiască, a prosperat el lăsîndu-i şi pe alţii să prospere, iar cetăţenii s-au ales cu trotuare noi şi cu faţadele clădirilor din centru văruite. E mai mult decît nimic, aşa că cetăţenii au putut să treacă peste faptul că nu pot comunica direct cu alesul lor, primarul neavînd program de audienţe… Gurile rele desigur, nu puteau să rateze oportunitatea de a clămpăni, aşa că unele vorbeau despre aroganţă, altele vorbeau despre evitarea confruntării directe cu cetăţeni furioşi, victime ale abuzurilor şi ilegalităţilor comise de mafia care controlează întreaga primărie (cu multpreaalesul primar cu tot), altele mai adăugau la astea şi incapacitatea primarului de a purta un dialog coerent, datorită imposibilităţii de a se concentra şi nu în ultimul rînd, datorită unei evidente limitări intelectuale… În acest sens este mult mai avantajos să fii preşedinte decît primar, pentru că întrebările cetăţenilor puse unui primar sînt imprevizibile, pe cînd un preşedinte îşi poate confecţiona un mediu previzibil căruia să-i poată face faţă cu succes prin citirea foilor pe care le are dinainte…
    Deşi nu-s cine ştie ce bătrîn -preşedintele este mai în vîrstă decît mine- am apucat să cunosc mulţi oameni, am lucrat cu oameni şi întotdeauna am avut curiozitatea de a-i studia, aşa că natura umană nu mi-e cu totul necunoscută, iar aprecierile pe care le-am făcut s-au dovedit în majoritatea cazurilor corecte. Aşa că în privinţa lui Johannis, a personalităţii lui, a caracterului lui, pot să spun că după părerea mea el reprezintă aproape tot ceea ce se doreşte de la el. Nu de către cei care l-au votat, ci de către cei care se află în spatele lui. Din punctul lor de vedere, ideal ar fi fost Ponta, dar dacă n-a fost să fie, merge şi Johannis. La urma-urmei ceea ce contează nu este musai omul, ci realizarea cu succes a obiectivelor propuse. Ele pot fi atinse şi prin acţiunea unui cruciat gregar care face treaba cu mîinile lui, dar şi prin inacţiunea unui taciturn care face pasul lateral lăsîndu-i pe alţii să facă treaba murdară…
    „Dreptate pînă la capăt” şi „Controlul politic la DNA”, parcă despre asta era vorba…

    Reply
    • Manifeste Ro Post author

      Trebuie să recunosc că aveți o finețe a analizei pe care mi-ar plăcea să o întâlnesc mai des. Și, mai ales, apreciez faptul că nu lăsați senzațiile să vă domine. Rațiunea este o unealtă destul de rar întâlnită în ziua de azi.

      Foarte corect și bine scris: „Nu de către cei care l-au votat, ci de către cei care se află în spatele lui. Din punctul lor de vedere, ideal ar fi fost Ponta, dar dacă n-a fost să fie, merge şi Johannis. La urma-urmei ceea ce contează nu este musai omul, ci realizarea cu succes a obiectivelor propuse. Ele pot fi atinse şi prin acţiunea unui cruciat gregar care face treaba cu mîinile lui, dar şi prin inacţiunea unui taciturn care face pasul lateral lăsîndu-i pe alţii să facă treaba murdară…”

      Reply
  6. Pingback: Unde ești tu, Ponta, drace? Traiane, tu ce zici, barosane?

  7. ion

    toata lumea se pricepe sa dea sfaturi dar stiti e o vorba romaneasca TEORIA CA TEORIA DAR PRACTICA NE OMOARA AICI STAM FOARTE RAU DACA AS PUTEA PE TOTI CEI CARE DAU SFATURI II ROG SA OCUPE PENTRU UN AN ACEEA FUNCTIE SI DUPA ACEEA MAI VORBIM IN REST SANATATE LA TOATA LUMEA

    Reply
  8. Constantin Pavelescu

    @ion. Aveţi proprietatea termenilor d-le ion? Despre care sfaturi vorbiţi? Care-i sfatul ăla pe care-l semnalaţi? Unde l-aţi văzut? Dat de cine cui? Eu văd doar CONSTATĂRI… Plus cîteva presupuneri…

    Dificultăţile practice ale funcţiei cu pricina sînt condiţionate de maniera în care cel care o ocupă alege să le abordeze. Referindu-ne la cazul de faţă, ce poate să fie atît de dificil în a face exact ceea ce ţi se spune să faci, în a spune exact ceea ce ţi s-a spus să spui, în a hotărî exact ceea ce ţi s-a poruncit să hotărăşti, în a semna mecanic ceea ce ţi se pune-n faţă, în a comunica citind exact, cuvînt cu cuvînt, texte de pe hîrtii scrise de alţii, în a respira exact cum ţi s-a cerut să respiri? Ce vi se pare aşa de dificil în toate astea d-le ion?
    Cel care transpiră într-un spectacol este păpuşarul, nu marioneta, d-le ion…

    Reply
  9. Pingback: Băsescu plătește astăzi prețul ipocriziei din ultimii 10 ani

  10. Pingback: Infractorul Băsescu îl "albește" pe infractorul Voiculescu

  11. Lizeta

    Basescu s-a nascut sa fie conducator,are in singe” meseria” asta.Ca si Hitler,Bonaparte,Stalin,Fidel Castro,etc. e capabil sa inflacareze o masa mare de oameni si sa ii duca in directia pe care o vrea,sa le dea un tel pe care sa-l urmeze.Nu-i meritul lui,asa s-a nascut,mai greu se cultiva „meseria”aceasta.Acesta este talantul,sau talantii pe care i-a primit si pentru care va da socoteala,nu aici ,ci dincolo,de felul cum i-a folosit si cit de „mult bine” a facut tarii lui si romanilor.Cit deaspre sasi ,aici in Ardeal se spune ca „la poarta fiecarui sas e un bolovan”,si batrinii au intelepciunea de a nu spune cuvinte la intimplare.De fapt ,inainte de revolutie ,s-au inchis liceele cu predare in limba germana, din lipsa de elevi de nivelul acesta, in multe orase.Ca sunt harnici si ordonati,este altceva si sa speram ca aceste calitati innascute ale lor ne vor ajuta si ne vor inspira.Dar sa speram ca putem scoate un sas din ritmul lui ,asta e o utopie.In ceea ce-l priveste pe Ponta,chestia cu plagiatul nu m-a convins deloc,din moment ce profesori universitari i-au dat doctoratul si si-au pus semnatura pe el si sustin in continuare ca nu e plagiat,desi alti profesori ,tot universitari, sustin ca e plagiat.Mie personal mi se pare” facatura”.Chestia cu coruptia si cit de mult rau a facut fiecare acestei tari si romanilor vom afla tot dincolo,deoarece aici nu e nici.o sansa sa se descilceasca ce au incilcit cu mare grija si unii si altii.Cam asta e parerea mea despre cei trei.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top