Intelectualul de dreapta, o nebuloasă a zilelor noastre

intelectual dreaptaAcest text nu este despre o persoană. Nici măcar despre mai multe. Ci, despre un concept, despre o inadvertență asupra căreia aproape că este interzis să reflectezi. Astăzi, intelectualul de dreapta a căpătat o reprezentare iconică în mentalul colectiv. Adulat de o mare parte dintre români, intelectualul de dreapta a devenit o altfel de ființă, un corpus care integrează automat și inexorabil toate valorile și principiile Binelui, un adevărat judecător.

Nașterea unui tabu

Aducerea în discuție a oricărui subiect care poate face atingere noțiunii acestui tip de intelectual a devenit, în anumite cercuri, un veritabil tabu, iar cel care îndrăznește să-l încalce riscă excomunicarea. Canoanele unei noi mini-religii, fără a fi așternute în vreo carte, și-au înfipt adânc rădăcinile în rândul unei tipologii de credincioși, al căror jurământ de credință poate fi rezumat de sintagma pseudo-creștină „crede și nu cerceta”.

Autoritatea celor care sunt poziționați de către opinia publică în armata intelectualilor de dreapta a crescut exponențial în ultimii 3-4 ani. Implicarea în discursul public, concretizată însă exclusiv prin declararea sau manifestarea sprijinului pentru o anumită tabără politică (sau oameni politici) a atras în scurt timp simpatia celor care împărtășeau aceleași convingeri politice. Prin promovarea dihotomiei simpliste conform căreia stânga este reprezentarea Răului, iar dreapta simbolul Binelului, atracția către acești noi eroi ai spațiului public a crescut considerabil.

Efectul ascuns al asocierii dintre dreapta și valorile Binelului constă în eliminarea subconștientă a aparatului critic. În mod firesc, ceea ce vine dinspre Bine este automat corect, just și deasupra oricărei suspiciuni. Dacă ar fi vorba despre domeniile de expertiză, al căror studiu și dezvoltare le-a conferit inițial statutul de intelctual, este firesc să nu pui la îndoială părerile și convingerile exprimate. Paradoxul constă însă în faptul că autoritatea pe care o au în cadrul domeniilor de expertiză s-a transferat automat și asupra textelor care privesc chestiuni mult mai lumești, mai de „zi cu zi”. Orice încercare de a comenta cele rostite în spațiul public de vocea Binelui reprezintă încălcarea tabuului, textele intelctualilor de dreapta obligând la o poziționare exclusiv admirativă, de confirmare și conformare. Dacă te afli în afara acestui mod de raportare, devii brusc suspect, blamabil și puțin cam indezirabil.

Omisiunea, arma infanteristului de dreapta

Argumentul suprem pe care îl auzi din partea oricărui admirator al intelectualului de dreapta este următorul: „Poți să spui că nu e așa cum zice X? Atunci, ce-ai cu el? Cine ești tu să comentezi ce zice X?” Răspunsul oricărui spirit autonom, critic și onest nu poate fi decât: „Sunt de acord ce spune, dar și cu ceea ce nu spune”.

Cu alte cuvinte, ceea ce caracterizează discursul public al intelectualului de dreapta este dat de omiterea intenționată a aspectelor care impietează imaginea celui sau celor pe care îi sprijină. Dacă, în cazul politicii, un intelectual de dreapta nu iartă și încondeiază admirabil, de altfel, absolut toate defectele celor pe care îi blamează, în cazul favoriților, derapejele acestora sunt în cel mai fericit caz bifate expeditiv. Aruncate la periferia mesajului. Este o abordare care permite folosirea acestei enumerări derizorii ca argument la acuzația că nu a fost o persoană obiectivă și nu a manifestat ceea ce se numește cinste intelectuală: „Cum nu am scris despre defectele lui X? Uite, chiar în ultimul text”.

Culturalizarea maselor și neantul intelectualilor tăcuți

Un aspect mai puțin discutat în spațiul public, chiar și de către subiecții acestui text, îl reprezintă modul în care implicarea în spațiul public poate ajuta un intelectual să-și vândă opera.

Vom stabili ca premisă a analizei noastre următoarea afirmație: ” În România, în afara celor care sunt asimilați intelectualilor de dreapta, mai există un număr semnificativ de intelectuali”. Plecând de la această observație, remarcăm că, în ce privește monetizarea operei, intelectualul de dreapta care se exprimă în spațiul public, reușește să vândă mult mai bine. O explicație simplă, dar, totodată, simplistă este aceea că a căpătat notorietate, spre deosebire de cel care se concentrează exclusiv pe crearea și dezvoltarea propriei opere, fără a se implica politic în niciun fel. Eroarea acestui raționament constă în faptul că achiziția unei cărți este considerabil influențată de percepția individului, cu alte cuvinte de părerea personală a cumpărătorului, față de autorul acelei cărți. Ori, simpatia pe care o manifești față de X va atârna greu în decizia de cumpărare. Dacă ești un cetățean de dreapta, mai degrabă vei înclina să citești opera acelui intelectual cu care te-ai identificat în spațiul public, decât pe cea a unui intelectual care sprijină acel personaj politic pe care tu îl detești sau care, fără a fi partizan, îți critică favoritul.

În esență, din punct de vedere socio-cultural, orice carte vândută este un pas înainte, mai ales în cazul României unde s-a ajuns la miraculosul nivel de a pune ștampila de persoană cultă oricărui individ care a terminat o facultate. Însă, există și o latură mai întunecată a acestei situații. Iar ea îi privește pe acei intelectuali care își consumă energiile creatoare, înconjurați de incertitudine și lipsuri, și care nu reușesc să-și asigure un nivel de viață pe măsura darului pe care îl oferă umanității. Un paradox ironic este dat de situația intelectualilor cu vederi de dreapta, care aleg însă să nu participe la discursul public. Șansele lor de a trăi din vânzarea operei sunt aceleași cu cele ale intelectualului de stânga, care sprijină fățiș și public, politicianul detestat de publicul de dreapta. În acel moment, stânga și dreapta vor conviețui în aceeași mizerie sau, într-un caz fericit, se vor lupta pentru un trai decent.

O altă eroare care poate fi făcută de criticii acestui text constă în afirmația potrivit căreia cei care nu vând oricum nu se ridică la nivelul celor care vând datorită simpatiilor atrase. Chiar dacă admitem ca fiind adevărat, creațiile intelectualilor nu trebuie să fie toate de nota 10, pentru a fi cunoscute. E ca și cum ai elimina notele 9 și 8 din scara evaluării. O operă de nota 8, mai slabă fiind decât una de 10, nu înseamnă că este greșită. Ci, doar că nu este la fel de cuprinzătoare sau de revoluționară. Pentru cititor însă, efectele benefice ale unei creații de nota 8 sunt deasupra oricărui dubiu, iar autorul acesteia merită să poată trăi și crea pe mai departe din vânzarea lucrărilor, fără a fi nevoit să îmbrățișeze partizanatul politic ca să-și maximizeze șansele.

Testul rațiunii și stigmatul rușinii

Acum, în loc de încheiere, am să vă rog să faceți un mic test. Încercați să răspundeți pe loc la următoarele 3 întrebări:

  1. Ce înseamnă „dreapta” și „stânga” în context politic?
  2. Ce înseamnă cuvântul „intelectual”?
  3. Un intelectual de stânga își dorește corupție, sărăcie, o justiție inechitabilă, distrugerea UE, promovarea plagiatorilor și a mediocrităților?

Și, încă ceva ce nu trebuie să uiți: îi citești pe cei mai mari filosofi, economiști sau gânditori de dreapta, vrei stat de drept, justitie funcțională și promovarea valorilor? Insuficient, atat timp cât te pozitionezi critic față de unele păreri exprimate de intelectualii de dreapta, în materie de politică. Este evident că nu ești de dreapta. Să-ți fie rușine, indezirabilule!

S-ar putea să te intereseze și:

Viziunea unui intelectual-starletă despre problemele intelighenției stângiste

Cunoașteți vreun amarât de patron de chioșc cu vederi de stânga?

Rogozanu, Ernu și ospătarii greci

It's only fair to share...Share on Facebook347Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someonePrint this page

2 thoughts on “Intelectualul de dreapta, o nebuloasă a zilelor noastre

  1. Pingback: Rogozanu, Ernu și ospătarii greci • Manifeste.ro

  2. Pingback: Toți românii sunt capitaliști, mai puțin Ernu și Rogozanu • Manifeste.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top