Nevolnicia românilor și mini-demonstrațiile

romanii si demonstratiileÎntotdeauna, nevolnicul a transformat într-o epopee orice reușită aflată în registrul normalității. Lipsit de voință sau putere în 99% din situații și câteodată conștient, în forul interior, de propria-i neputință, nevolnicul întinde masa de sărbătoare pentru acel 1% care se concretizează în acțiune. Pus față în față cu oglinda realității, găsește de fiecare dată explicații, dar mai ales forța de a-și manifesta credința că acel eveniment răzleț este ori o trăsătură dominantă, ori un nou început.

Manifestațiile publice în care românii își exprimă nemulțumirile, își cer drepturile sau strigă în numele unor principii pot fi numărate pe degete în ultimii 25 de ani. Cu toate acestea, la fiecare astfel de acțiune, proverbiala tărâță prinde aripi nemaiîntâlnite. Presa nu contenește în a ridica statui bravului român care încorporează în acele zile spiritul mondial al libertății, iar mândria naționalistă șterge cu buretele cei 25 de ani de supunere fatalistă și de acceptare a mizeriilor evidente.

Recentele evenimente provocate de alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 au reaprins flacăra revoluționară a românimii de pretutindeni. Cadrele largi, luate de pe acoperișurile clădirilor, au indus o stare extatică în studiourile de televiziune și în mediul online, moderatori, analiști, telespectatori și comentatori intrând la grămadă în starea de transă. La unison, admiratorii spiritului românesc decretează starea de europenism și ajungerea cuțitului la osul dacic. Vocea poporului este îmbrăcată în haine de mireasă și plimbată din redacție în redacție, din postare în postare în fața întregii națiuni, într-o manifestare grandioasă a exuberanței. Ca de fiecare dată, acesta este adevăratul moment al renașterii, licărul bunăstării și al normalității oglindindu-se în ochii hulpavi de mai bine ai corporatiștilor din Pipera, al jurnaliștilor-explicăreți, ai comentatorilor fanatici și ai tinerilor fără vârstă mijiți printre paginile de Facebook.

Datele reci și fără suflet, incapabile să contorizeze emoțiile, ci doar acțiunile ne spun că, fără a fi aduși cu autocarele de partid, în ultimii 10 ani, românii au ieșit în stradă pentru:

  1. un om (Raed Arafat)
  2. căței omorâți
  3. oprirea explorării și exploatării gazelor de șist
  4. un alt om (Mircea Badea)
  5. împotriva unui om (Victor Ponta)

Aceleași date ne mai șoptesc strivite de memoria selectivă a românilor revoluționari că:

  1. pentru Raed Arafat ai ieșit câteva mii de români, filmați în unghiuri strânse și împinși de la spate de o „televiziune”
  2. pentru viața maidanezilor au ieșit câteva mii de români, ajutați de câteva ONG-uri
  3. pentru oprirea gazelor de șist, dacă eliminăm activitatea fundațiilor plătite din bani „interesați”, au mai ieșit câteva mii
  4. la plimbarea simbolică organizată de Mircea Badea, obșinuitele mii de români au mai blocat niște străzi, împinși de la spate de aceeași „televiziune”
  5. împotriva lui Ponta, CU OCAZIA UNOR ALEGERI ȘI ÎN URMA UNUI ABUZ VIZIBIL DE PE LUNĂ, emoțiile puternice au adunat câteva zeci de mii de oameni, în toată țara

După acest bilanț euforic, să ne îndreptăm puțin atenția și asupra câtorva motive care, deși ne ruinează calitatea vieții, nu au reușit să mobilizeze nici măcar acele câteva mii de români frumoși, necesare constituirii unei mulțimi europene, aflate în căutarea democrației și reinstaurarea meritocrației în România:

– salariile mizere ale profesorilor care ne învață copiii

– salariile mizere ale medicilor și rezidenților care ne vindecă copiii

– manipularea și propaganda ordinară din mass-media care sunt un sprijin real și evident pentru abuzurile puterii

– primarii care, deși au resursele necesare, nu construiesc parcări

– creșterea taxelor și impozitelor

– politica criminală cu privire al drepturile pacienților plătitori de taxe și impozite

– politica criminală cu privire la perpetuarea unui sistem de educație complet falimentar

– alocația și bursele mizere pentru elevi și studenți

– furtul ordinar al banului public

Lecturarea acestor liste, consistente în esența lor și predispuse la modificări minore, nu poate băga sub preș ipocrizia și lașitatea unor indivizi care nu reușesc să-și „construiască” o voce comună în situațiile care le schimbă cu adevărat viața lor și a urmașilor lor. Înflăcărarea lașilor și a inconsistenților, în cele câteva momente de euforie, nu va putea ascunde niciodată adevărata față a unui adunături de oameni mulțumită cu puțin, lipsită de puterea înălțătoare a principiilor și valorilor.

Memorați la virgulă toate rândurile de mai sus și recitați-le ca pe o mantră, printre lacrimi, data viitoare când alergați pe holurile spitalului, transfigurați și înspăimântați, încercând să găsiți asistenta căreia să-i băgați 5 lei în buzunar ca să îi schimbe perfuzia copilului. După aceea, la masă cu prietenii și pe Facebook, mai explicați încă o dată ce revoluționar e românul și cum și-a luat el destinul în propriile mâini și țara înapoi, pe 16 noiembrie 2014.

It's only fair to share...Share on Facebook56Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someonePrint this page

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top