O amenințare reală pentru România: Lucian Mândruță

lucian mandruțăOricât am încercat, de această dată n-am reușit să rămânem fideli angajamentului de a dezbate evenimentele sociale, politice și economice din perspectiva principiilor și a valorilor care ar trebui să guverneze o societate sănătoasă. Astăzi, vom scrie despre mărunțișuri și vom aborda subiectul Lucian Mândruță și pericolul real pentru care chiar ar trebui emis un ordin de încorporare: mândruțizarea României.

Înainte de toate, însă, să definim termenii discuției. Așadar, mândruțizarea este un fenomen prin care un grup sau o societate împrumută, cu sau fără voia ei, o mare parte din trăsăturile și caracteristicile mândruțului. Dar, o să vă întrebați, până la urmă, ce este mândruțul?

Mândruțul este o specie autohtonă, apărută în urma încrucișării dintre superficialitatea promovată cu asiduitate în ultimii 25 de ani în România și orgoliul nemăsurat. Împins la spate de propaganda mass-media, mândruțul a ajuns să creadă că el ȘTIE! De aici până la a vorbi despre orice, n-a fost decât un pas: internetul.

Mândruțul s-a trezit că poate aborda orice subiect cu emfaza unui semidoct și inconștiența unui elev de liceu. Cu o anvergură culturală construită după lecturarea a zeci și sute de mii de pagini de prompter, mândruțul nu cunoște sentimentul de reținere izvorâtă din teama de a nu stăpâni un subiect și a te face de râs. Și, atunci, pentru că EL ȘTIE, EL VORBEȘTE.

Având studiile făcute pe Wikipedia, civicul mândruț perorează fără nicio jenă despre capitalism și socialism, despre stânga și dreapta, despre politică și, mai nou, despre curaj, simț civic și răspundere în caz de război. Mai mult decât atât, după clasicul scurtcircuit al creierului ce se întâmplă ori de câte ori se apucă de scris, mândruțul vorbește despre război într-o asemenea manieră încât zici că noua conflagrație mondială a început deja de câteva zile, iar tineretul între 20-35 de ani trebuie să înțeleagă că aici nu ne jucăm, că „fii barbată, Zoe” și că ar trebui să lase pacifismele astea ieftine de doi bani, hipsterismele prostești și să se mobilizeze naibii odată! Că are o datorie față de neam, râuri și ramuri și că trebuie să se protejeze ei înșiși de agresiunea putinistă.

Într-un delir excitat al datului cu părerea, mândruțul amestecă noțiuni, concepte și oameni într-un ghiveci cu pretenții moralizatoare și moblizatoare. Îl avem pe Putin, pe Iohannis, atitudinea cool a tinerilor din cluburi, combinate de oțel, culturi antagoniste precum Occidentul și Orientul, amoralitatea multinaționalelor, kazacii (cu „k”, bineînțeles), totalitarismul anilor ’50, închisorile din Rusia, DNA, dar și pe Ștefan cel Mare. Și, de parcă demența care țâșnește din ultimul text nu era suficientă pentru a ne tulbura, mândruțul a decis să ne îngrețoșeze definitiv aducând în discuție proprii copii.

Dacă l-ar citi doar Esca și cu Busu, impactul școlii de gândire marca Lucian Mândruță n-ar merita prea multă atenție. Însă, cum numărul fanilor este în creștere,  mândruțul a devenit o adevărată amenințare la adresa societății românești, în condițiile în care un astfel de personaj este luat ca model iar interpretările sale cu privire la evenimentele marcante sunt adevărate sentințe care modelează o mulțime de oameni.

Să scrii despre Lucian Mândruță doar pare ușor. Vă asigurăm însă că nu este deloc simplu. În primul rând, ai senzația că nu-ți ajunge spațiul pentru a descrie fandoselile unui individ pentru care mediocritatea rămâne încă o țintă. Condensarea senzațiilor create de mirobolanta personalitate și filosofie de viață a mândruțului în puține cuvinte este o provocare greu de depășit. În al doilea rând, te enervezi foarte tare. Fără nicio glumă. Pur și simplu, elucubrațiile debitate de prompterist reușesc să-ți transforme starea de bine într-un ghemotoc de nervi.

Dar, pentru că ce e prea mult strică, ne vom opri aici. Doar astăzi, însă. Avem neagra presimțire că, nu peste mult timp, mândruțul va elabora un nou text prin care insistă să ne demonstreze că n-avem nicio șansă în România cu lideri de opinie ca el.

P.S. Am vrea să-i cunoștem pe cei 18.000 de români care au dat like la ultimul text al mândruțului. Trebuie să fie niște persoane speciale. Cu nevoie speciale. Știți voi: „I’m not retarded, I’m special”

 

S-ar putea să vă intereseze și:

Iubirile lui Mândruță

Complicitatea unor jurnaliști la violul populației

It's only fair to share...Share on Facebook604Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someonePrint this page

4 thoughts on “O amenințare reală pentru România: Lucian Mândruță

  1. Cristi

    Nu stiu daca Mandruta poate fi un model sau nu. Nu il urmaresc, pt. ca nu am timp si nici nu mi-a picat in mana vreun text de-al lui care sa ma indemne sa o fac.
    Ce pot sa spun este ca acest text este un atac la persoana care il descalifica pe autor. „Iubirile lui Mandruta” este chiar mai rau; un atac la persoana de o josnicie tip Antena3. Nu ataca nicio idee, ci rastalmaceste ceea ce spune Mandruta (ajungand pana la aspecte ale vietii personale, fortat aduse in discutie), pt. a-i varsa in cap o oala cu laturi.
    Si in plus, genul asta de texte (precum cel curent), relativizeaza orice sistem de valori, demonstrand capacitatea (deloc laudabila) de a utiliza sofisme ieftine pt. a demonta orice argumentatie, oricat de solid construita.
    Jenant si obscen…

    Reply
    • Manifeste Ro Post author

      Dacă citiți și comentariul lui Maniu veți înțelege că nu este decât o descriere obiectivă, fără menajamente, a unui mediocru cu pretenții care aruncă inepții în spațiul public, fiind preluat de mai toată presa.

      Reply
  2. Maniu

    Nu are tată si nici mamă! Imediat după declanşarea bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, la sfârşitul lunii martie 1999, eram ataşat de presă la Ambasada Romaniei din Belgrad. Intr-o după-amiază am primit un telefon de la MAE, prin care un secretar de stat din minister mi-a dat dispoziţie să intru in direct la PRO TV, ora 20,00, prin telefon, cu Lucian Mandruţă şi să-i raspund acestuia la câteva întrebări privind mersul evenimentelor. Aşa am şi făcut: i-a expus cum au început bombardamentele, ce ţinte au fost lovite la 150-200 m de ambasada noastră, faptul că diplomaţii români nu au fost afectaţi în mod direct, reacţiile populaţiei şi autorităţilor sârbe etc. În final, tâmpitul de Mândruţă mi-a solicitat să-i precizez când populaţia sârbă îl va da jos pe Miloşevici, încă preşedintele unei ţări unde eram acreditaţi ca diplomaţi ai statului român.i M-a pus într-o mare încurcătură, dar am reuşit să evit această întrebare-capcană, răspunzându-i că „în timp ce populaţia Belgradului şi a Serbiei se preocupă de cum să scape de bombardamente, nu mai are timp să gândească la aspecte politice şi la scenarii privind daramarea preşedintelui lor, ales prin vot universal şi direct”. De atunci, mi+am dat seama că Mândruţă nu are nimic în comun cu ziaristica şi profesionalismul în televiziune şi că, în calitate de prezentator la principalul
    jurnal de ştiri al PRO TV, voia mai mult să „intre în faţă şi să-şi facă un nume”. Acum, reapare pe ecrane şi încearcă să se reabiliteze! Halal, cu aşa caracter!

    Reply
    • Manifeste Ro Post author

      Excelent răspuns ați avut. Ca om de comunicare, vă spun: jos pălăria! Un bun exemplu care ne arată cât de periculos poate fi un mediocru.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top