Nu mă piș în cadă, la duș, nici când sunt singur

principiiÎn era pufoșeniilor și a citatelor de 150 de caractere cu tot cu spații, scrierea unui text despre principii și puterea acestora pare o încercare sortită eșecului de la bun început. Cum însă tocmai lipsa unei alternative este una dintre caracteristicile fundamentale ale principiilor, vom încerca și de această dată să aruncăm în vortexul ideilor din spațiul public o noțiune trecută de majoritatea societății românești la capitolul bla-bla-uri cu pretenții, iar de ziariști în categoria „spaima click-urilor”.

Din păcate pentru mulți însă, totul începe și se sfârșește odată cu principiile. Orice alte lipsuri derivă din nerespectarea sau chiar inexistența principiilor. Acestea nu pot fi îndoite după bunul plac și nici aplicate selectiv, în funcție de interese sau comoditate. Luați exemplul jurnaliștilor care aleg când să fie obiectivi, când să atace sau când să întoarcă capul de la mizeriile sau greșelile simple ale politicienilor favoriți. Inchideți ochii și imaginați-vă pentru câteva secunde ce presiune ar fi simțit Victor Ponta și PSD dacă Antenele&Co erau obiective, sau cum ar fi reacționat Traian Băsescu și PDL dacă Hotnews&Co nu-i construia mitul reformatorului României, tratând cu superficialitate hoțiile portocalii. Vedeți, cu ochii închiși, cum ceva se schimbă? Simțiți cum chelnerii ajunși miniștri sunt învăluiți de teama că își pot pierde susținătorii și, implicit, accesul la putere? Simțiți cum poate frica de voi și de votul vostru obiectiv și rațional vă așternea sub roți câțiva kilometri de autostradă în plus? Cum teama că îi va sări în cap o întreagă țară îl va opri să aranjeze cu șeful unei bănci de stat ca fata lui să primească un credit preferențial de un milion de euro? Multiplicați această teamă de o presă obiectivă și un public informat și apoi întrebați orice jurnalist dacă înțelege cu toată ființa lui ce înseamnă puterea unui principiu precum obiectivitatea sau dacă se duce la servicu cu aceeași responsabilitate ca cea a unui programator din IT?

Să lăsăm deoparte aerul rarefiat al puterii și să coborâm în stradă. Pe străzile unde ne întâlnim cu toții în fiecare zi. Oare cum ar arăta traficul dacă principiile ar avea vreo valoare în această țară? Oare cei care opresc exact în fața ușii de la farmacie, pentru că acolo au ei treabă, se gândesc vreo secundă că o singură mașină care blochează un sens de mers este prima verigă dintr-un lanț al evenimentelor în care alte două mașini rămân blocate într-o intersecție, ceea ce face ca alte 30 de mașini să trebuiască să mai stea încă o dată la semafor? Și, că în spatele lor, alte 60 de mașini stau blocate în trafic, la alte două semafoare. Doar că nu fiarele și plasticele sunt blocate, ci alți oameni cu problemele lor, cu urgențele lor, cu nervii și drepturile lor.

Poți înțelege că dacă tu parchezi mașina exact în buza trecerii de pietoni, s-ar putea să nu văd la timp un copil care traversează în fugă? N-am să-l omor, pentru că merg prudent. Am să-l lovesc însă suficient de tare cât să rămână paralizat pe viață. A căzut în singurul mod din cele o mie posibile în care putea să-și fractureze coloana. Acel copil nu va mai alerga niciodată, nu va putea dansa cu fata de care s-a îndrăgostit, nu-și va ajuta părinții cu nimic, doar pentru că tu nu înțelegi că „acolo nu se parchează”.

Ca să nu o mai lungim, iată de ce eu niciodată nu mă piș în cadă când fac duș. Nu contează că nu mă vede nimeni. Pur și simplu AȘA CEVA NU SE FACE. Cam așa și cu principiile.

It's only fair to share...Share on Facebook117Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someonePrint this page

6 thoughts on “Nu mă piș în cadă, la duș, nici când sunt singur

  1. Constantin Pavelescu

    De data asta nu pot să fiu întrutotul deacord cu dv d-le autor. Sînt deacord cu atitudinea dv faţă de nesimţirea de pe stradă, care-i într-adevăr doar nesimţire pură şi nimic altceva. Dar atunci cînd vine vorba de principii, eu aş spune că poate să existe în anumute condiţii o autolimitare justificată, la fel ca şi autolimitarea justificată a libertăţii de exprimare. N-ajungi să construieşti nimic fluturînd stindardul pe care scrie fiat justitia et pereat mundus. Realitatea ne arată că oamenii nu-s perfecţi, că la fel cum orice om rău poate avea şi părţi bune, şi oamenii buni pot avea părţi rele şi uneori nu din cele nesemnificative. Dacă tot aţi atacat tema Băsescu, n-ar fi rău să vă reamintiţi că Băsescu reprezintă un produs al „democraţiei originale” iliesciene, iar dacă ar fi fost un neprihănit şi cuvios imaculat, n-ar fi ajuns în veci preşedinte al României. Pentru că sistemul are propriile lui criterii de selecţie care-i propulsează doar pe acei oameni capabili să-i asigure consolidarea şi continuitatea. În acest caz, cel al lui Băsescu, putem spune că am avut un noroc chior alegîndu-ne cu un preşedinte provenit din sistem, creaţie a sistemului, dar care mai apoi „a defectat” întorcîndu-se împotriva sistemului. Nu cred că aş pretinde un prea mare efort de imaginaţie dacă am încerca să facem o estimare cu privire la ceea ce ar fi fost astăzi România dacă în 2004 ar fi fost ales preşedinte Năstase, capo dei tutti capi al mafiei transpartinice, sau în 2009 Geoană, marioneta unor SOV, Patriciu sau Voiculescu. Dv consideraţi ca fiind imorală escamotarea de către unii precum Hotnews & Co. a hoţiei mafiei portocalii şi confecţionarea (nejustificată?) a imaginii lui Băsescu de reformator al României. Bine-nţeles că aceasta poate să reprezinte pentru Hotnews & Co. o atritudine discutabilă dpdv moral, dar ignoraţi contextul d-le autor. Dacă eşti gentleman şi lupţi respectînd cu scrupulozitate regulile, atunci singura şansă care-ţi mai rămîne este aceea de a muri cu regulile-n mînă cînd te lupţi cu borfaşii care nu respectă nicio regulă. Hotnews & Co. a recurs la o atitudine subiectivă pentru a contracara exacerbarea subiectivismului impus de Ponta + Voiculescu + USL + Antene în campania lor isterică de demonizare paroxistică a lui Băsescu şi a „portocaliilor”… . Bine-nţeles că mafia portocalie există şi nu-i cu nimic mai puţin nocivă decît orişicare altă mafie, bine-nţeles că Băsescu este un om păcătos care are destule bube-n cap pentru a-l face indezirabil în oricare ţară civilizată. Dar totuşi… Credeţi că ar fi fost mai moral ca unii precum Hotnews & Co. fluturînd principiile moralităţii să se alăture Haznale & Co. agitatoare ale stindardului amoralităţii, cu toţii făcînd front comun împotriva păcătosului Băsescu în condiţiile în care păcătosul Băsescu devenise tot ceea ce mai rezista în România ca opoziţie instituţională la mafia transpartinică? Cui i-ar fi folosit o asemenea principialitate d-le autor? Mie? Dv? Celui de lîngă noi care-şi doreşte să nu mai fie doar o oaie sacrificată pe altarul corupţiei „politicienilor” români protejaţi de impunitate? Cui i-ar fi folosit ca prin înlăturarea lui Băsescu, Voiculescu să ajungă să aibă în mînă şi justiţia, cea care-i mai lipsea pentru a avea toată puterea?…

    Trăim într-o lume în care totul este relativ d-le autor. Totul cu excepţia abuzului. Abuzul este nociv în absolut orice împrejurare. Inclusiv abuzul de principii.
    Spuneţi că imaginea de reformator a lui Băsescu este doar un mit? Cîţi dintre preşedinţii României au impus la justiţie şi au sprijinit în mod explicit un ministru precum Monica Macovei? Cîţi dintre preşedinţii României şi-au pus în joc siguranţa mandatului mai degrabă decît să negocieze justiţia cu unii de teapa lui Voiculescu? Cîţi dintre preşedinţii României au fost nevoiţi să-şi apere mandatul rezistînd la două puciuri parlamentare puse la cale împotriva lor de mafia transpartinică ameninţată de iminenţa puşcăriei? Dv în aceste condiţii vorbiţi doar despre un simplu mit? Ce ar fi trebuit să facă Băsescu pentru a nu-i putea fi contestată calitatea de reformator? Isus Christos cel neprihănit a fost doar unul singur d-le autor. În plus, el a trăit în urmă cu două milenii…

    În fine… Ar fi enorm de multe de spus… Dar ca să nu trebuiască să fac o reluare integrală şi explicată a istoriei politice a ultimilor zece ani, aştept mai întîi să văd care-s punctual obiecţiile dv.

    Reply
    • Manifeste Ro Post author

      Nici nu iau în calcul o perpetuare a regimului Năstase. Nici măcar pe Geoană. Unul hoț și rău în esența lui, altul din plastilină. Față de alternative, Băsescu este mult peste.

      Problema mea cu Hotnews și, în general, cu cei care au o răspundere în societate mult mai mare decât a omului de pe stradă ține tocmai de aceste principii. Acum, dvs spuneți cam așa: dacă Hotnews&Co se trezeau să fie singurii cu adevărat obiectivi, atunci ponderea dezinformării creștea. Din acest punct de vedere ar trebui să percep atitudinea Hotnews&Co ca pe un compromis necesar. Ori, tocmai despre asta este textul: principiile nu pot fi îndoite. Pentru că, pe termen lung, pierderile sunt mai mari. Iar eu cred că deja se văd. Mass-media nu mai are pic de autoritate. Este un simplu mediu unde cititorii-spectatori se întâlnesc pentru a dezbate și a striga unii la alții, dar nu mai are forța de a schimba societatea în niciun fel. O poate influența cu ocazia alegerilor și cam atât.

      Dvs plecați de la o premisă cu care nu pot fi de acord: dacă Hotnews&Co erau obiectivi, Voiculescu și alți securiști-rechini ca el câștigau și controlau țara. Creați o relație de dependență și cauzalitate între cele două acțiuni pe care nu o pot accepta, oricât aș încerca. Nu are ca suport decât o presupunere, greu de argumentat, din punctul meu de vedere. Plus că nu pot accepta să lupt împotriva răului cu un alt rău.

      Despre Băsescu nu vreau să vorbesc prea mult. Ar fi încă o discuție politică clasică. Eu înțeleg altceva prin reformarea unui popor. Recunosc însă că a reformat niște instituții. Așadar pot afirma că a schimbat niște instituții, dar nu o națiune (atât cât poate un președinte). Deși, rămâne de văzut dacă într-adevăr le-a reformat sau doar le-a controlat cu mână de fier (fiind un lider adevărat). Dacă acestea continuă să-și facă treaba bine și peste 1-2 ani, atunci putem spune că le-a reformat.

      În ceea ce o privește pe Macovei, Băsescu și-a arătat adevărata față, când a renunțat la ea cu atâta ușurință. Pentru mine acel gest a fost și va rămâne incalificabil. Și, atenție, nu sunt macovist. Din păcate sunt taliban în ce privește principiile. Femeia aia, cu păcatele ei, tocmai asta a încercat să facă: să impună valoarea principiilor. Cred că știm foarte bine cum s-a poziționat Băsescu. Oricum, e un personaj greu de încadrat în vreo categorie. De aceea evit să discut despre el. Dar, în niciun caz, nu pot trece cu vederea multe lucruri urâte făcute de el. E un personaj contradictoriu care a făcut mai mult bine decât rău României. Dar, atât. O reformă reală înseamnă cu totul și cu totul altceva.

      Eu îmi trăiesc viața într-un mod radical, în ce privește princpiile fundamentale. Și, vă mărturisesc că nu e greu deloc. Nu trebuie să fii Isus Hristos. Nu este vorba decât de greșlile care vizează principiile fundamentale. Atât. Nu înseamnă că trebuie să fii neprihănit.

      Reply
  2. Constantin Pavelescu

    După părerea mea îi judecaţi cu excesivă asprime pe cei de la Hotnews. Faptul că presa şi-a pierdut credibilitetea se datorează cu totul altor cauze decît compromisul moral pe care l-au făcut ei sau alţii dintre puţinii care şi-au asumat apărarea instituţiei prezidenţiale asaltată de panicaţii de DNA. Şi ştiţi de ce cred asta? Pentru că dacă panicaţii de DNA ar fi reuşit să captureze în 2012 instituţia prezidenţială, n-am nici cea mai mică îndoială că în ceea ce priveşte presa ne-am fi întors la Scînteia. Atunci nimeni n-ar mai fi discutat despre libertatea presei, lafel cum această libertate nu constituia în România un subiect de discuţii sub nici o formă înainte de ’89. De asta am amintit dictonul fiat justitia et pereat mundus, pentru că s-ar putea să te trezeşti nu numai că respectînd cu scrupulozitate nişte principii ajungi să pierzi bătălia cu borfaşii lipsiţi de scrupule, dar mai rău, rişti să te trezeşti că nici măcar nu ai ce să mai aperi după o înfrîngere pe care îţi doreşti să o socoteşti doar un accident în cursul unui război pe care speri totuşi pînă la urmă că ai să-l cîştigi. Aţi uitat probabil să luaţi în calcul nenumăratele încercări ale emanaţilor democraţiei originale de a sugruma presa independentă, începînd cu acea artificială criză a hîrtiei de ziar invocată în 1990 şi terminînd cu continua subminare din prezent prin necurmatul şir de încercări de înregimentare, de sancţiuni administrative, de sufocare economică, de terorizare de către un CNA obedient, de şantaj, etc… Ce credeţi că s-ar mai fi ales din independenţa jurnalistică a celor de la Hotnews dacă Dan Voiculescu ar fi acaparat toată puterea în 2007 sau în 2012, cînd au fost cele două tentative de lovitură de stat? Nu este normal să foloseşti orice portiţă pentru a evita un asemenea dezastru d-le autor? Mortu-i mort d-le autor, iar odată ce a murit, nimănui nu-i mai pasă dacă a murit ca un erou sau ca un laş, dacă a murit în ticăloşie sau cu dreptatea în mînă, dacă a murit apărînd un principiu sau bătîndu-şi joc de orice principii. Odată ce a murit, e lafel de mort indiferent pentru ce a murit. Putrezeşte la fel de bine… Nu poţi apăra niciun fel de principii d-le autor decît dacă trăieşti, dacă reuşeşti cumva să supravieţuieşti pentru a le putea apăra. Mortul odată ce-i mort nu mai poate apăra nimic şi pe nimeni… Asta au înţeles cei care au apărat instituţia prezidenţială împotriva asalturilor haitei useliste. Au apărat preşidenţia dar s-au apărat totodată şi pe ei înşişi, şi-au apărat şi propria lor libertate de exprimare care le-ar fi fost suprimată din momentul victoriei borfaşilor şi declararea trustului Intact drept singura instituţie de presă autorizată pe teritoriul României. Îmi puteţi spune şi mie cine ar fi sărit atunci să apere libertatea de exprimare? Boboru’ lobotomizat de haznale? Minoritatea subţire a celor care în ţara asta încă mai uzează de raţiune, care încă mai cred în principii? Cine d-le autor? Credeţi că ar fi explodat mămăliga? Mi-l amintesc pe unul pe care l-am auzit prin 1990: Dacî Şauşăscu dădié mai mult salam, ar fi fost ghini şî nu-l omora nimini…

    Dacă tot vă angajaţi în judecarea efectelor pe termen lung, vă asigur d-le autor că dacă n-ar fi existat acel minim compromis moral făcut de cei asemenea celor de la Hotnews, ar fi existat toate şansele să nu se fi realizat acele mai puţin de patru procente care au făcut în 2012 diferenţa dintre triumful puciştilor şi eşuarea puciului. Dacă atunci ar fi existat o coalizare a moralităţii cu amoralitatea împotriva lui Băsescu i această coalizare ar fi condus gaşca lui Voiculescu şi a marionetelor lui la victorie, cu siguranţă ne-ar fi aşteptat o belarusizare pe termen nedefinit, o reconfigurare a parteneriatelor strategice şi o reîntoarcere la dictatura unui partid unic cu mult mai amoral, mai lacom şi mai lipsit de scrupule decît defunctul PCR, n-am nicio îndoială pe tema asta… Putem discuta mult şi bine pe ea dacă doriţi. Marea majoritate a românilor nici acum nu au habar ce obuz ne-a trecut atunci pe la ureche…

    În ceea ce-l priveşte pe Băsescu, aveţi dreptate. Nu ar trebui să constituie un subiect de discuţie. Dar din cu totul alte motive decît cele amintite de dv. Perntru că cetăţeanul Băsescu a fost în realitate o ţintă falsă. El niciodată nu a fost adevăratul obiectiv, el sau păcatele lui, ci doar o victimă colaterală a mîinii lui drepte, aceea care nu voia să cedeze pixul cu care semna numirile şefilor de la parchete. Pixul acela a fost obiectivul real al ambelor tentative de puci, el trebuia luat din mîna îndărătnicului şi neconciliantului Băsescu şi pus într-o mînă „prietenoasă” şi „înţelegătoare”… Indiferent dacă acceptaţi sau nu acest punct de vedere, asta vă priveşte pe dv personal, dar asta nu schimbă cu nimic situaţia… Credeţi-mă că timp de ani de zile am întors-o pe toate feţele şi oricum am întors-o, rezultatul a fost acelaşi.

    Vorbiţi despre faţa urîtă a lui Băsescu amintindu-vă doar de ceea ce i-a făcut Monicăi Macovei… Aţi uitat cumva ce i-a făcut Monei Musca? Aţi uitat cum s-a purtat Băsescu cu consilierii lui, cu aceia dintre ei care pentru binele public şi-au asumat rolul de ţinte pentru lăturile deversate de Antena 3? Aţi uitat cumva de rolul dubios pe care l-a jucat Băsescu în acea aşa-zisă „criză a ostaticilor”? Aţi uitat cum a dinamitat Băsescu şansa românilor de a alege altceva decît dintre doi susţinuţi de mafia transpartinică promovînd-o pe Elena Udrea? Poate că aţi uitat, dar eu nu pot să uit greaţa fizică pe care am resimţit-o auzindu-l pe Băsescu spunînd „O susţin pe Elena Udrea pentru că-i cinstită şi nu minte!”… Mi s-au întors maţele pe dos auzindu-l… Dar chiar şi aşa, nu pot să uit nici că Băsescu dincolo de faţa lui mizerabilă a reuşit ca în ultimii trei ani să se menţină ca unicul obstacol dintre haita uselistă şi acapararea puterii absolute în România. Poate că lui îi datorăm şi faptul că putem acum să purtăm acest dialog…

    În ceea ce priveşte „reformarea” poporului român, cred că aveţi pretenţii exagerate. O asemenea „reformare” se face de-a lungul a cîtorva generaţii şi numai în condiţii extrem de favorabile. Nu poate nimeni ca de azi-pe-mîine să anuleze efectele a şapte decenii de deculturalizare şi de spălare sistematică a creierilor unui întreg popor. Este peste puterile unui singur om să realizeze o asemenea performanţă, chiar preşedinte fiind, chiar avînd două mandate cumulînd un deceniu. Nu puteţi să cereţi aşa ceva unui om care dincolo de propriile lui limite, a fost în plus obligat să-şi consume majoritatea energiilor într-o continuă luptă la beregată care i-a fost impusă pentru supravieţuirea politică, un om care nici măcar o singură zi din cei zece ani de mandat n-a beneficiat de o putere reală conferită de o majoritate parlamentară solidă. Un om care a avut împotriva lui un parlament majoritar ostil timp de cinci ani din primii zece, care s-a sprijinit pe „soluţii imorale” cu aliaţi năbădăioşi şi ostili în următorii doi ani, iar în ultimii trei a avut cvasiototalitatea clasei politice înverşunate împotriva lui… Vedeţi d-le autor? Judecata punctuală şi ruptă de context nu poate să conducă decît la concluzii arbitrare şi la pretenţii exagerate… A fost preşedinte zece ani, a avut puterea, trebuia să facă… Ce simplu e să judeci astfel, nu-i aşa?

    Eu îmi trăiesc viaţa încercînd pe cît posibil să mă menţin în limitele raţionalului. După cum am spus şi-n comentariul anterior, trăim într-o lume în care totul este relativ, iar raţional cred că este să te adaptezi acestei relativităţi şi să accepţi un oarecare grad de flexibilitate prin care să eviţi transformarea propriilor tale principii în arme pe care să le pui de bunăvoie în mîinile adversarilor tăi. Maiales în cazul în care aceşti adversari şi-au făcut un crez din împingerea amoralităţii pînă la limita ultimelor consecinţe.
    Este foarte lesne să-ţi impui un reper pe care să-l urmezi respingînd aprioric orice ar putea să te deturneze de pe drumul pe care ţi l-ai impus. Cu mult mai dificilă cred că este acceptarea unui compromis, pentru că o asemenea acceptare implică riscul unei alegeri greşite atît a compromisului acceptat, cît şi a limitelor pînă la care poţi să fii dispus să împingi acel compromis. Un reper fix urmat neabătut, în mod evident te scuteşte de asemenea riscuri.
    Dar viaţa este alcătuită din compromisuri d-le autor. Facem compronisuri la fiecare pas. Fie că ne place sau nu, fie că acceptăm sau nu.

    Reply
  3. Pingback: Băsescu plătește astăzi prețul ipocriziei din ultimii 10 ani

  4. Pingback: Băsescu îl "albește" pe infractorul Voiculescu • Manifeste.ro

  5. Pingback: Trei jurnaliști plătiți de Voiculescu angajați și la Rise Project

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top