Relativizarea moralei, noul trend în societatea românească

morala relativaDemocrația ultimilor 25 de ani, atât cât a fost ea înțeleasă și aplicată, a modelat o Românie debusolată. Fie că vorbim de economie, de politică sau de viața socială, am rămas blocați într-un permanent proces de căutare a identității. Vrem să scădem taxele, dar țipăm după bani la buget. Înjurăm în public biserica, dar rămânem legați ombilical de ea în plan personal. Suntem europeni și pro-americani, dar ne enervează la culme când ne pun să semnăm acorduri și ne spun ei ce să facem. Ne dorim cât mai multe investiții străine, dar blestemăm companiile străine când vor să-și repatrieze profitul. În trafic, nervii sunt întinși la maximum, dar nu știu cum se face că, tot timpul, altul este vinovat.

Toate cele de mai sus sunt un indicator extrem de important cu privire la criza de identitate a societății românești și un semnal că nu am reușit încă să stabilim niște priorități de care să ne ținem cu dinții, astfel încât după un anumit timp să știm exact cine suntem și ce vrem. Și, de parcă nu ar fi de ajuns această bălăceală continuă, avem de înfruntat, totodată, extinderea unui fenomen mult mai grav, care afectează structural societatea românească, și anume relativizarea moralei.

Morala nu este altceva decât un ansamblu de norme necesare conviețuirii, care ne ghidează comportamentul în colectivitate și te ajută în analiza efectelor acțiunilor tale sau ale altcuiva. Totodată, morala și valorile morale conturează caracterul unei persoane și modul în care se raportează la fapte și oameni, iar astăzi, mai mult ca niciodată, fără a generaliza și folosind media ca reper, românii dau dovadă de o lipsă cruntă de caracter.

Această disponibilitate către încălcarea principiilor, către urmărirea cu orice cost al interesului personal, către pretențiile nejustificate, către aplicare selectivă e regulilor și, mai ales, către respectarea normelor morale după cheful fiecăruia e întâlnită în aproape toate manifestările românilor. Fie că vorbim de familie, fie de discursul public, am ajuns un popor de ipocriți. Ipocrizia este trăsăstura de caracter dominantă care țâșnește prin toți porii din simplul motiv că e comod să fii așa.

Și, unde altundeva putem observa în toată splendoarea ei manifestarea jumătăților de măsură decât în „războaiele” purtate cu îndârjire de suporterii politicienilor? Din fericire, încă sunt destui care rămân în afara acestor lupte energofage, înțelegând că numai naivitatea te poate duce până într-acolo încât să susții cu fervoare și cu mintea întunecată idivizi care, structural, sunt orientați exclusiv către obținerea puterii și a avantejelor materiale ce decurg „firesc”.

Puși față în față cu nenorocirile lui Traian Băsescu, făcute concomitent cu lucrurile bune sau foarte bune, susținătorii acestuia nu au tăria de caracter, cinstea de a recunoște greșelile favoritului. Ori, cinstea este una dintre calitățile morale fără de care un om sau o națiune va rămâne prinsă în mediocritate. Ba, mai mult decât atât, îi găsesc și scuze. Și-a propulsat fata semi analfabetă în Parlamentul European? Și, ce dacă? Mare lucru. Doar un răuvoitor ar lua în seama asta când mândrul Traian a făcut atâtea lucruri bune.

Aceeași atitudine o întâlnim și în cazul susținătorilor lui Ponta, care trec plagiatul în categoria „alții au furat milioane, el a furat două paragrafe”. Sau îi auzi venind cu argumentul imbecil că Băsescu a furat mai mult și a tăiat pensii. Din nou, aceeași lipsă de cinste, aceeași raportare dezgustătoare la ceea ce se numește onoare.

În cazul lui Iohannis, întâlnim oameni care consideră că numirea lui Dan Mihalache în funcția de șef al cancelariei și nominalizarea pentru funcția de director al SRI a unui politruc care a schimbat cu lejeritate taberele (de la Voiculescu a trecut la Antonescu, ca apoi să fugă repede în barca învingătorului) sunt niște lucruri care nu merită nici măcar menționate. De ce? Pentru că disponibilitatea la compromisuri josnice nu reprezintă o problemă pentru ei. Ceea ce ne aduce iarăși la discuția despre caracter.

Cât timp au în fața lor un popor care nu le cere socoteală, la unison și indiferent de orientarea politică, pentru fiecare gest care duce morala în sfera relativității, a aplicării principiilor în mod selectiv în funcție de interese, acești politicieni nu vor avea nicio reținere, nu vor simți nicio presiune din partea poporului care să le amorțească, măcar puțin, înclinația către furt și promovarea incompetenței. Ei știu că, în esență, românii sunt ca ei. Că morala e un moft, o fiolosofie de cârciumă care nu are încă statutul de reper nici măcar în viața de zi cu zi, în relațiile interpersonale.

Compromisul nu poartă neapărat cu sine o încărcătură negativă apriorică, însă problema României este că acesta a devenit un mod de viață. Din excepție, s-a transformat într-o regulă, pe care românii nici măcar n-o recunosc. Relativizarea moralei este, astăzi, noul trend în societatea românească și niciun politician de pe lume nu este vinovat pentru asta.

It's only fair to share...Share on Facebook532Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Email this to someonePrint this page

8 thoughts on “Relativizarea moralei, noul trend în societatea românească

  1. Constantin Pavelescu

    Mi se pare firească apariţia acestui text în contextul autodeclaratei dv echidistanţe şi a autoafirmatului dv fanatism în respectarea principiilor.
    Am mai discutat problema, dar din păcate nu am reuşit să obţin şi o dezbatere, ci doar o reafirmare a aceloraşi principii cu aceeaşi argumentaţie. Adică un blocaj. După cum se vede, nu numai că nu am reuşit să deschid o cale spre discutarea fondului, dar nici măcar în ceea ce priveşte forma n-am reuşit să provoc niciun ecou…
    Acelaşi stil generalizator, aceeaşi încadrare forţată (şi arbitrară) a diversităţii luxuriante de opinii şi atitudini într-un număr restrîns de categorii bine „rotunjite” şi maiales acelaşi asurzitor maniheism… Apropo, nici aici nu mă regăsesc nicidecum încadrat în vreuna dintre categoriile în care aţi încadrat pe toată lumea…

    Deşi postările tip „fluviu” fac parte din stilul meu personal, mă îngrozeşte ideea unei demontări argumentate punct cu punct a textului dv. Pentru că după părerea mea cam totul este „demolabil” în acest text, da capo al fine… Aşa că n-am şansă ca printr-un comentariu să acopăr toate amănuntele, iar eseuri nu ştiu cine ar avea chef şi maiales răbdare să citească…

    Aşa că m-am gîndit să înlocuiesc argumentaţia cu o parabolă:

    Să presupunem d-le X că sînteţi un boxer în ring. Adversarul dv, fără să se ferească, îşi bagă fără jenă cîte o potcoavă în fiecare mănuşă. Desigur, veţi sări ca ars, fiind vorba despre o încălcare flagrantă a regulilor jocului, a conduitei şi moralei sportive. Vreţi să reclamaţi la arbitru dar constataţi că ăla nu este decît un decor inert pus acolo doar de formă, aşa că nu există nimeni care să impună respectarea vreunei reguli, acestea rămînînd la latitudinea conştiinţei concurenţilor. Aşa că ergeţi la adversar şi îi cereţi vehement să lupte cinstit, altfel refuzaţi să luptaţi cu el. Cînd-colo, ăla vă rînjeşte-n obraz, şi v-o trînteşte: Dacă refuzi să lupţi cu mine, pierzi prin neprezentare, îţi pierzi şi onoarea pentru că eu am să urlu peste tot că eşti un laş. Eu potcoavele din mănuşi nu le scot pentru că nici nu ştiu cum se luptă cinstit, nu-mi pasă de reguli şi nici nu mă interesează o luptă cinstită. Singurul lucru care mă interesează este să cîştig cu orice preţ, iar pentru asta n-am de gînd să mă împiedec de nicio regulă şi de niciun scrupul. Dacă vrei să lupţi respectînd regulile, îmi vei da zece directe în obraz iar eu voi rămîne în picioare, dar atunci cînd te voi lovi eu o singură dată cu potcoava din mănuşă, te expediez direct la spital. Sau la morgă. Aşa că ai de ales: Ori refuzi lupta şi pierzi, ori te încăpăţînezi să lupţi respectînd regulile tale de care mie nu-mi pasă şi te vei alege cu mandibula sfărîmată, ori lupţi după regulile pe care ţi le impun eu şi atunci iei mătăluţă frumuşel şi-ţi bagi şi tu potcoave în mănuşi la fel ca şi mine şi aşa vei avea o şansă…

    Asta e d-le X. Inflexibilitatea principiilor este raţională într-un mediu care sancţionează fără drept de apel neprincipialitatea. Dar noi nu vorbim despre utopii, ci despre lumea reală. O lume reală în care regulile sînt facultative, respectarea cu scrupulozitate a principiilor te transformă garantat în looser atunci cînd te confrunţi cu adversari lipsiţi de orice scrupul. Ce vi se pare mai important d-le X, faptul că Băsescu le-a cerut românilor să boicoteze referendumul de demitere, cerere discutabilă dpdv democratic, sau dacă nu cumva este mai important faptul că datorită acestui boicot cerut de Băsescu s-a evitat la mustaţă ca Voiculescu să ajungă stăpînul României, ceea ce ar fi condus la belarusizarea ţării?… Contează mai mult acest compromis decît faptul că datorită lui am rămas în UE şi-n NATO? Ar fi fost mai bine ca Băsescu să fi spus atunci „Nu pot să vă cer să boicotaţi. Decît să fac acest compromis moral prefer mai degrabă să mă las înfrînt de mafia lui Voiculescu, pentru că o astfel de cerere contrazice principiile democraţiei”…
    Iar astăzi România ar fi fost parte a Uniunii Eurasiatice, ascultînd de comanda lui Putin…

    Reply
  2. Manifeste Ro Post author

    E atât de simplu, domnule Pavelescu: pierd lupta. Nu mă interesează astfel de lupte. Să zică cine ce-o vrea. Că sunt laș, slab. Demnitatea și onoarea sunt singurele bunuri ale unui bărbat. Așa că, pentru mine e simplu. Am reunțat eu în viață bani frumoși, doar pentru niște principii. Cum să le încalc de gura lumii?

    Și vedeți că luați ca premisă o presupunere: Voiculescu ar fi condus România. Parcă și văd cum se ducea PSD și îi zicea: Luați, domnu’ Voiculescu toată puterea. Cel mult împărțea prada cu restul hienelor, să fim serioși. Îl vedeți pe Ponta, Dragnea sau Ghiță cum ar fi renunțat la putere?

    Oricum ați lua-o, e o presupunere, nu un argument. Logica nu operează cu astfel de presupuneri. Plus că v-am mai spus, dvs propuneți ca răului să i se opună un rău mai mic. Uite așa, dacă ne obișnuim să găsim scuze răului, la un moment dat, în loc de un rău mai mic va apărea și un rău mai mare. Sau poate răul mai mic, se răzgândește și devine exact ca cel de care vroiam să scăpăm. Sau presupunerea asta nu e bună? Adică, am voie să folosesc și eu presupuneri? Pt că dacă am, vă garantez că nu se ajunge la niciun rezultat. De aceea, nu poți utiliza astfel de argumente.

    Să-l prefer pe unul care i-a protejat pe corupții lui, pt că ăia furau 10 lei în loc de 15, e boală lungă, moarte sigură. Cam asta e teoria răului mai mic. Ori distrugi celula canceroasă, ori restul e vrăjeală. 8 ani i-a lăsat să devalizeze exact ca Voiculescu. Dar, stai! Ai lui doar furau, nu belarusizau țara, nu? Vedeți ce sincope apar cu astfel de argumente? N-a cerut nimeni să nu fure deloc. De-abia așa ceva era penibil si rupt de realitate, pt că toți fură. Dar, nici chiar așa. Rapoartele Curții de Conturi pt perioada 2009-2011 ne arată ciordeli ordinare, dl Pavelescu. Ce legătură au astea cu Voiculescu? De ce să-l iert, pentru așa ceva, Dumnezeule mare?

    E inutil, vă spun sincer. Nu mă convingeți.

    Tot ce pretind, de fapt ce mi-ar plăcea să se întâmple, e ca susținătorii lui X sau Y să-i zică când greșește. Nu să tacă din gură doar pentru că îl urăsc pe oponentul favoritului și-l consideră mai periculos. E așa mult? Nici măcar nu cer să se voteze împotriva lui, sau să-l dea jos. Doar să i se spună tare și răspicat, astfel încât să știe că își poate pierde oricând susținerea. Cu sabia asta deasupra capului, poate nu ar fi făcut presiuni pentru credit preferențial de 1 milion de euro (!!!) de la o bancă de stat, poate fata lui nu mai lucra la Luxten pe mii de euro pe lună la 20 de ani, și apoi pe zeci d emii de euro la Parlamentul europei, poate dădea înapoi casa din Mihileanu, poate începea lupta anticorupție mai devreme, nu în ultimii doi ani. Și mai avem exemple de mizerii băsiste.

    Nu sunteți de acord? Foarte bine. Dar să tăceți din gură și data viitoare. Și dvs, și Hotnews. Doar să nu vă aud cum vă plângeți de cum merg lucrurile. Cei care se comportă așa își pierd dreptul de a comenta. Acceptați răul mai mic de acum încolo, fără să vă plângeți.

    Reply
  3. Constantin Pavelescu

    Nu încerc să vă conving de nimic d-le X. Am mai cunoscut pe cineva care gînda la fel, aşa că ştiu că o asemenea tentativă n-ar fi decît o luptă cu morile de vînt. O să vă convingeţi dv singur, prin forţa împrejurărilor, n-are rost să-mi bat eu capul. Toate la timpul lor d-le X…
    În ceea ce mă priveşte, doar îmi exprim un alt punct de vedere, aşa, pentru plăcerea argumentaţiei. luaţi-o ca pe un hobby.

    „Onoarea mea este averea mea şi pentru mine valorează mai mult decît viaţa”… Foarte frumos, foarte înălţător, foarte… onorabil… Dar cîte parale mai face onoarea asta atunci cînd vă vedeţi copilul punîndu-i-se cuţitul la gît? Şi nu musai copilului dv, ci oricărui copil, sau femeie, sau om purşisimplu… Ce alegeţi atunci între dezonoare şi viaţa acelei fiinţe? Ei???… Aud?… E simplu să crapi în numele unui ideal, d-le X. Ai crăpat şi gata! S-a terminat. Este o alegere personală care te priveşte personal. Pînă la urmă cu toţii crăpăm într-un fel sau altul. Dar poţi trăi tot restul vieţii avînd conştiinţa încărcată cu un suflet sacrificat în mod deliberat, cu bună ştiinţă în numele a n-are importanţă ce, ştiind că l-ai fi putut salva sacrificînd n-are importanţă ce?… Îndoi-m-aş d-le X.

    Că tot sînt eu băsist şi tot vă place dv să-l puneţi pe Băsescu în rînd cu toţi nemernicii, v-aţi pus vreodată problema că Băsescu luptîndu-se ca un animal încolţit atunci cînd întreaga haită penală transpartinică îi voia capul, inclusiv cei din propriul lui partid, el s-a luptat pentru mai mult decît pentru sine însuşi, mai mult decît pentru propriul lui orgoliu şi pentru mai mult decît simpla păstrare a fotoliului de la Cotroceni, aşa cum se grăbesc să-i arunce-n obraz toţi detractorii lui? Ce l-ar fi costat pe Băsescu să fi căzut la pace cu varanul în spatele uşilor închise, să-i dea pe mînă justiţia şi parteneriatele strategice ale României pe care ăla şi le dorea, Băsescu cumpărîndu-şi cu acest preţ liniştea continuării netulburate a mandatului, înconjurat de ditirambii şi odele de slavă înăţate de Antena 3? De ce a ales el să se arunce într-o luptă fără şansă, singur împotriva tuturor, o luptă în care risca să piardă totul, inclusiv libertatea, mai degrabă decît să spună un simplu „da” care l-ar fi scutit de orice luptă, de asumarea oricărui risc, prin care ar fi evitat toate atacurile, de toate cascadele de lături, toată campania de linşaj mediatic, de calomniere şi de demonizare la care a fost supus? Oare de ce o fi făcut această alegere „dictachiorul beţiv şi securist, însetat de alcool şi de putere” -ca să folosesc formularea unui „distins intelectual” (defapt o vită-ncălţată) de pe un forum?…
    La un momentdat Băsescu a spus: „La preluarea mandatului am depus un jurămînt, iar jurămîntul acela nu includea cedarea justiţiei şi a angajamentelor internaţionale ale României în mînile lui Dan Voiculescu”… De ce nu l-am crede d-le X? De ce nu am admite că Băsescu a ales în mod deliberat calea luptei disperate care i-a fost impusă, pentru că ştia prea bine ce s-ar fi ales din ţara asta începînd din clipa în care el ar fi cedat?

    Da d.le X, Dan Voiculescu ar fi fost acela care ar fi devenit stăpînul României după executarea lui Băsescu. Informal desigur, din spatele unor marionete, după modelul Putin – Medvedev… De ce credeţi că toate uneltele de care s-a folosit Voiculescu pentru a-şi impune voinţa sînt fără excepţie indivizi mediocri intelectual, jmekeraşi de duzină rataţi profesional, lipsiţi de onoare şi de conştiinţă, dar plini de orgolii nemăsurate care le permit acceptarea chiar şi a statutului de marionete în schimbul satisfacerii ambiţiilor lor de parvenire? Uitaţi-vă la Ponta, un golănaş de cartier, amoral şi procuror ratat… Uitaţi-vă la Antonescu, golănaş de cartier, amoral şi profesoraş ratat… Uitaţi-vă la Johannis, premierul GRIVCO, o zdreranţă avînd drept singură calitate percepţia publică de neamţ, percepţie folosită drept paravan atît de mafia din primăria Sibiului, cît şi de filiala PNL a mafiei transpartinice de la Bucureşti… Da, Voiculescu a fost cel care i-a dominat pe toţi aceşti nemernici, controlîndu-i prin banii lui, prin puterea dată de deţinerea secretelor lor mizerabile, prin relaţiile lui oculte din zona obscură a celor mai toxice personaje provenite din fosta securitate, şi nu în ultimul rînd prin deţinerea ghilotinei mediatice a trustului Intact, capabilă ca la comanda varanului să decapiteze politic şi mediatic pe oricine…

    Ce repede uită lumea că Voiculescu himself a fost cel care cu două luni mai-nainte a dezvăluit public întregul plan al loviturii de stat din 2012, plan urmat întocmai punct cu punct şi pus în aplicare cu doar o singură zi mai devreme decît data prevăzută… Ceea ce dovedeşte cu prisosinţă atît planificarea loviturii de stat cît şi premeditarea ei… Cît de uşor a trecut întreaga Românie peste faptul că acuzaţiile pe baza cărora a fost suspendat Băsescu n-au făcut niciodată obiectul unei cercetări legale, că n-au fost niciodată anchetate de niciun procuror, că n-a existat niciun verdict de vinovăţie stabilit în justiţie, că au fost doar nişte acuzaţii arbitrare emise de parlament, o instituţie politizată şi fără nicio competenţă în probleme de drept şi avizate (consultativ) de o curte constituţională politizată, pe deasupra intimidată şi supusă unor uriaşe presiuni venite din partea puciştilor… Cît de uşor a trecut populaţia României, ignorantă şi democratic cvasianalfabetă, peste sarabanda de nelegiuiri, de abuzuri sfruntate, de terfelire a Constituţiei României şi a legilor ţării care s-a produs în cursul acelei lovituri de stat… Pot să vă acuz în mod direct de ipocrizie d-le X, pentru că vă declaraţi un fanatic al respectării principiilor, dar nu v-am auzit cerînd trimiterea în judecată şi condamnarea în justiţie a celor aşa-zise 7,4 milioane de români care au votat la referendum şi a căror participare a constituit în mod direct un act de favorizare a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută în codul penal… Principiile dv sacrosante n-au fost deloc deranjate de faptul că votul lor a reprezentat o legitimare directă a acelei sarabande de infracţiuni şi nelegiuire… Desigur, puteţi invoca scuza că cei care au participat la acel referendum ticălos nu erau conştienţi de fapta lor, dar totodată ştiţi foarte bine că există statuat principiul conform căruia necunoaşterea legii nu poate fi invocată drept justificare pentru încălcarea ei… Cum rămîne în cazul ăsta cu principialitatea dv d-le echidistant?

    P.S. Dacă doriţi, pot să vă reproduc sau chiar să vă dau adresele de internet a sute de comentarii pe care le-am postat în ultimii trei ani (mai-nainte nu le-am salvat, din păcate, căci aş fi putut extinde perioada la opt ani) în care atac fără nicio reţinere toate derapajele lui Băsescu de care am avut cunoştinţă, chiar dacă prin asta mereu mi i-am ridicat în cap pe colegii mei băsişti talibani, asumîndu-mi reacţiile lor veninoase, cu nimic diferite de cele ale talibanilor antenişti…
    Spre deosebire de dv, eu nu-s deloc adeptul principiului „fiat justitia (sau după caz moralia) et pereat mundus”… Pentru că în momentul în care pereat mundus indiferent din ce cauză, atunci nu mai există nici învinşi, nici învingători, nici lege, nici fărădelege, nici moralitate, nici amoralitate… Din acel moment nu mai există nimic…

    Reply
  4. Mircea Ordean

    „Democrația ultimilor 25 de ani, atât cât a fost ea înțeleasă și aplicată, a modelat o Românie debusolată…”

    Înțeleg din fraza asta că înainte era tare busolată.

    Reply
    • Manifeste Ro Post author

      O acțiune poate avea rezultate diferite, în funcție de abordare. În acest caz, a modelat-o debusolată. Putea să o modeleze într-o manieră pozitivă. Nu are nicio legătură cu forma anterioară.

      Reply
  5. Constantin Pavelescu

    Mulţumesc pentru conversaţie d-le X… Vă urez o aterizare cît mai lină în ziua în care veţi coborî cu picioarele pe solul lumii reale, a ăsteia a noastre, locuită de oameni păcătoşi. Dacă veţi coborî vreodată…
    Pînă atunci, tot ce pot să sper este să nu reuşiţi să produceţi prea multe victime printre potenţialii aderenţi la acest sistem de gîndire maniheisto-nihilisto-negaţionisto-talibanico-utopic pe care-l propuneţi, astfel încît nocivitatea lui să rămînă restrînsă doar în zona nesemnificativului.
    Din fericire pentru toată lumea, terenul pe care voiţi a-l cîştiga aparţine de moşia Antenei 3, aşa că n-ar fi nicio pagubă…
    La bună vedere d-le X…
    P.S. Odată, cînd veţi avea timp şi dispoziţie, v-aş recomanda să încercaţi o analiză pe cît posibil obiectivă asupra semnificaţiei enunţului „Refuz să-mi modific opinia, indiferent de argumentele tale”. Presupun că asta v-ar putea ajuta în sensul recomandării făcute de Socrate: „Cunoaşte-te pe tine însuţi”…
    Succes!…

    Reply
    • Manifeste Ro Post author

      Mi-a plăcut asocierea cu Antena 3 :))) Că tot vorbeam de onoare și cinste. Nu-i păcat să nu insinuăm o mică mizerie, dacă tot putem? Ieftină și în contradicție cu tot ce s-a scris aici, dar…. fiecare după posibilități.

      Aici, oamenii care îndoaie principiile se plictisesc repede.

      Drum bun și cale bătută!

      P.S. Nu mai citați din autori pe care i-ați citit doar la rubirca „Proverbe”. E periculos.

      Reply
  6. Mircea Ordean

    NE UMPLEM ȘI NOI TIMPUL cu ce putem.
    Cînd, la Creație, Ăl de Sus. „Matale să umbli ca disperatul, pentru a fi băgat în seamă… Ține minte, bă, muritorule! Băgatul în seamă, alergatu după treaba asta e o componentă esențială a umblatului vostru, ăla de cîteva decenii, pînă veniți înapoi la Tetea!…”
    .
    Ca urmare, purcedem a inventa.
    Bineînțeles, cu simțurile ascuțite la ce i-ar plăcea seamănului, lumii să auză.
    .
    De exemplu, marșăm pe ideea groazei umane că nu rămîne nimic după el, după extincție. Se înțelege că și-ar dori o amintire-de-bine…â
    Și-așa ia naștere lui ‘a face parte din istoria umanității’.
    http://manifeste.ro/relativizarea-moralei-noul-trend-in-so…/
    .
    Omul nostru n-are vreo treabă cu banala chestie că istoria e ia oricum în seamă (problema este ce egocentric va deschide acel volum, și mai ales la filele privind pe altul…).
    Totodată, dacă ar spune c-avem loc asigurat în acel op, nu ne-ar mai interesa țignalul introductiv al amicului… (zic așa pentru că urmează, după catch, și restul comunicărilor importante, ce finalmente ne vor trezi în minte ideea: „Ce băiat deștept ne vorbește!”).
    .
    Ca urmare, noi nu face parte din hronicul cu pricina, al umanității.
    .
    Iar de-acolo harnicul nostru autor tot scrie.
    Pe parcurs, căci așa stă bine demiurgilor, oferă niscaiva soluții – sau așa le bănui dînsul, din categoria că ce n-am făcut două sau șapte mii de ani, ne vom apuca taman acum.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top