„Asteptându-l pe Godot”

Se implinesc, anul acesta, 70 de ani de la publicarea celebrei piese de teatru a lui Samuel Beckett. Vladimir si Estragon asteapta, inutil, un personaj numit Godot, care nu soseste. Piesa lui Beckett este o expresie a teatrului absurdului. Ceea ce se intamplă in conflictul din/despre Ucraina pare că are, cumva, aceeasi geneză. Invadarea Ucrainei […]

„Asteptându-l pe Godot”

Se implinesc, anul acesta, 70 de ani de la publicarea celebrei piese de teatru a lui Samuel Beckett. Vladimir si Estragon asteapta, inutil, un personaj numit Godot, care nu soseste.

Piesa lui Beckett este o expresie a teatrului absurdului.

Ceea ce se intamplă in conflictul din/despre Ucraina pare că are, cumva, aceeasi geneză. Invadarea Ucrainei este anuntată sistematic, indicându-se, eventual si ziua (16 februarie) sau ora (15, probabil ora locală). Godot este incăpătânat si nu vine (să sperăm). Dar isi face datoria. Pune presiune pe proiectul Minsk 2, de federalizare a Ucrainei, inarmează (defensiv) Ucraina (va ramâne acolo armamentul transferat de britanici, etc si după criză ?), creste importul in Europa de gaz lichefiat din SUA, Ucraina va primi un imprumut substantial contra angajamentului că nu va mai dori in NATO, etc.

Godot a jucat si joacă in continuare un rol important in viata noastră, mai ales in cadrul razboiaielor absurde (hibride, psihologice, etc).