„Nu am lăsat poporul fără Liturghie”

Am auzit cu toții despre minuni care au avut loc în timpul Sfintei Liturghii și care ne umplu de râvna de-a ne apropia mai des și mai cu luare-aminte de Sfântul Potir. În cele ce urmează veți citi despre o ...

„Nu am lăsat poporul fără Liturghie”

Am auzit cu toții despre minuni care au avut loc în timpul Sfintei Liturghii și care ne umplu de râvna de-a ne apropia mai des și mai cu luare-aminte de Sfântul Potir. În cele ce urmează veți citi despre o altfel de minune care s-a petrecut la Biserica „Sfânta Ecaterina” din Constanța. În ciuda încercărilor pe care Domnul le-a îngăduit deopotrivă preoților și credincioșilor, aceștia au reușit să ducă la bun sfârșit Dumnezeiasca Liturghie, trecând prin momente de grea cumpănă, asemenea lui Avraam în fața jertfei lui Isaac cf. Facere 22:6-12. Trăind alături de cei doi slujitori ai altarului emoțiile prin care au trecut în ziua în care paraclisul bisericii a fost făcut scrum în câteva minute, nu putem decât să strigăm: „Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Tale!”. (I.M.)

Părintele Liviu Ghengeaua

„Am simțit cu adevărat că biserica este o familie”

– Părinte Liviu, în vara trecută enoriașii sfinției voastre au fost martorii unor minuni, care însă au fost legate de un eveniment trist din viața Bisericii „Sfânta Ecaterina”: un incendiu. Cum s-a întâmplat totul?

– A fost un moment greu, pe care l-am depășit prin purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu. Noi am inițiat parohia aceasta în anul 2009, în cartierul „Tomis Plus” din Constanța, unde am pus bazele construirii unei biserici. Neavând resursele financiare pentru a o putea duce la bună săvârşire, am ridicat și un paraclis din lemn în care, din 2009 până în luna august 2022, ne desfășuram slujbele și căutam să oferim o masă caldă și un sprijin familiilor nevoiașe și copiilor proveniți din fami­lii care se descurcă mai greu. O masă caldă și o hăi­nuță se găseau întotdeauna la noi la biserică. Numai că în dumi­nica din 28 august a avut loc un scurtcircuit, care a aprins atât de repede paraclisul nostru și cortul unde se pregătea mân­carea, încât în câteva minute totul a fost mistuit de flăcări.

A fost o stare greu de explicat în cuvinte, întrucât era în timpul Sfintei Litur­ghii, iar biserica era plină de oameni. Dar mulțu­mim Maicii Domnului – căci, pe lângă hramul „Sfânta Ecaterina”, avem și hramul „Acoperământul Maicii Domnului” – că în două minute am reușit să eliberăm și biserica, și cortul.

– În ce moment al Sfintei Liturghii vă găseaţi?

– A fost chiar în momentul Vohodului celui Mare, când ne pregăteam să ieșim cu Sfintele Daruri. Chiar atunci a venit o doamnă de la bucătărie să ne anunțe că a izbucnit incendiul. Eu am refuzat să cred că ar fi ceva atât de urgent. Dar, când m-am dus şi am văzut că flăcările deja se îndreptau către altar, i-am rugat pe toți să se grăbească să iasă din biserică, așa cum erau ei. Au rămas înăuntru diverse bunuri, îmbrăcăminte, telefoane, acte ‒ și toate cu câte veniseră oamenii la biserică au ars. Inclusiv noi, preoții, n-am putut să ne salvăm obiectele personale, dar nici din obiectele de cult n-am reușit să salvăm, decât Sfântul Agneț de pe Sfântul Disc. Părintele Alexandru a reușit să ia repede Sfântul Disc şi Sfântul Potir și, printr-un val de flăcări, a ieșit afară cu sfintele vase, iar în spatele nostru era prăpăd.

Eu am reușit să scot toată lumea afară din biserică și mulțumim Maicii Domnului că nu a fost nici o victimă. Imediat au început să vină mașini de poliție, pompieri, salvări. Stingerea efectivă a incendiului a durat aproape un ceas. Până când s-au făcut actele constatatoare a mai trecut ceva timp, a venit presa, televiziunile care au relatat de la fața locului, dar singura alinare și mângâiere a noastră era Sfântul Agneț de pe Sfântul Disc ‒ parcă aștepta să terminăm Dumnezeiasca Liturghie!

Și, după ce a plecat și ultima mașină de pompieri, în apro­pierea bisericii, într-o parcare, am improvizat o masă pe care am solicitat un antimis de la un alt frate preot, pentru că nu putem să săvârșim Dumnezeiasca Liturghie fără sfântul antimis. Și, venind Părin­tele cu sfântul antimis, am continuat acolo Dumnezeiasca Liturghie ‒ liturghie care a fost, după spusele multor credincioși, dar și după simțirea noastră, una dintre cele mai frumoase liturghii la care am participat vreodată.

„Purtarea de grijă a lui Dumnezeu”

Oamenii erau cu lacrimi în ochi. Nu conta că pe jos era ciment, ei stăteau în genunchi, cu mâinile împreunate, iar la momentul epiclezei, parcă a fost o întrepătrundere între cele de pe pământ și harul lui Dumnezeu care s-a coborât de Sus peste Sfintele Daruri. Apoi credincioșii s-au împărtășit, și mare bucurie ne-a fost că iarăși Maica Domnului nu ne-a trecut cu vederea și, după ce s-a încheiat Dumnezeiasca Liturghie, ne-a purtat de grijă și a sosit o doamnă cu un vas cu mâncare. Ne-a oferit acolo un bol cu ciorbiţă, și așa de mult ne-am bucurat că ne-a arătat Dumnezeu multa Lui purtare de grijă!

Oamenii au stat acolo nemâncaţi până târziu, pentru că Dumnezeiasca Liturghie s-a terminat după ora 15. S-a îngrădit zona respectivă cu bandă, pentru a nu se permite accesul, dar, după ce au plecat toate autoritățile, a trebuit să mergem la locul incendiului. Fiecare mai avea o speranță să-și mai găsească câte ceva, un act sau o cheie, că mulți nu mai aveam nici cu ce să intrăm în case. Și scormoneam prin cenușă și ne bucuram de fiecare iconiță pe care o mai găseam, și chiar am găsit câteva iconițe cu Sfânta Ecaterina care au fost doar pe colțuri atinse de flăcări. Am găsit și o Sfântă Evanghelie care nu a fost mistuită de flăcări și acum este la centrul patriarhiei pentru a fi restaurată. Multe obiecte de cult nu le-am mai găsit întregi, și fie mai găseam câte un colț de icoană, fie mai găseam câte o toartă de sfeşnic sau câte un rest dintr‑o cădelniță. A fost o temperatură foarte înaltă și focul a mistuit totul foarte repede.

Din păcate, nu a fost afectată doar biserica, ci, suflând câteva rafale de vânt, flăcările au ajuns şi la blocurile din apropierea bisericii și au ars câteva apartamente. Dar mulțumim Bunului Dumnezeu că toată lumea a scăpat cu bine și nu au fost decât pagube materiale.

După ce s-au mai așezat lucrurile, cum au privit credincioșii aceste minuni?

– Știți cum sunt oamenii… Unii ne-au acuzat și au căutat să ne învinovățească, alții ne-au susținut și ne-au încurajat. Au fost și oameni care au mărturisit că au simțit mâna Maicii Domnului peste ei. Au fost și oameni care au spus că nu i-au mai interesat bunurile personale și au biruit orice fel de grijă față de treburile de acasă ‒ și vă mărturisesc că au stat alături de noi până în ceasurile târzii ale nopții! Atunci am simțit cu adevărat că biserica este o familie.

Părintele Alexandru Catană

„Toată lumea a scăpat nevătămată din flăcări”

Părinte Alexandru, vă rugăm să ne povestiți cum a izbucnit incendiul de la biserica „Sfânta Ecaterina” și care au fost minunile la care ați asistat?

– Minunea cea mai mare a fost că toată lumea a scăpat nevătămată! Nimeni nu a pățit nimic, deși totul s-a întâmplat în câteva clipe. Era duminică, în timpul Sfintei Liturghii. La un moment dat, a venit o femeie din cortul unde se pregătea mâncarea pentru masa de obște și ne-a spus că arde. S-a dus Părintele Liviu și eu l-am urmat, și am văzut că într-adevăr izbucnise incendiul. Atunci fiecare a căutat să-i îndrume pe toți să iasă afară.

Slujba era la momentul Heruvicului, înainte de ieșirea cu Sfintele Daruri. Eu eram de rând la slujire și ne-a dat Dumnezeu credință să apuc sfintele vase și să ies afară cu ele din biserică. Dar am luat-o prin paracliserie, nu prin mijlocul bisericii, pentru că deja ardea totul și nu se mai putea trece. Focul s-a întins foarte repede, în două-trei minute a mistuit totul. Când am văzut cât de repede se întind flăcările, m-am gândit în primul rând la oameni și am strigat:„Ieșiți afară!”. Apoi am luat sfintele vase și am ieșit cu ele ‒ nu a fost ceva conștient. Când am ieșit, deja în biserică nu mai era nimeni. A fost foarte greu pentru mine, a fost unul dintre cele mai grele momente din viața mea. Părintele Liviu era în fața mea, eu eram cu sfintele vase în spatele lui, iar în gând aveam: „Unde-mi este soția și copiii?”. Și totuși am ieșit cu sfintele vase. Am fost într-o mare cumpănă, nu credeam că voi fi pus vreodată în fața unei asemenea alegeri.

Când am ieșit, oamenii întindeau mâinile să-mi ia sfintele vase din mâini, și în mintea mea a fost atunci un proces foarte mare între a lăsa sfintele vase și a merge să-mi caut soția și copiii sau a nu lăsa sfintele vase. Au fost zece minute în care nu puteam să las sfintele vase din mâini ‒ erau pline, era Sfântul Agneț, era pâine și vin în potir, erau binecuvântate la Proscomidie. Deci nici nu puteam să le las, dar nici pe-ai mei nu-i vedeam, și tot întrebam: „Unde e Mihaela și copiii? Unde e Mihaela și copiii?…”. Și toți dădeau din umeri. În mintea mea era ce putea fi mai greu. M-am retras după niște mașini și stăteam cu sfintele vase în mâini și mă rugam să-i păzească Dumnezeu sănătoși. Până a venit o fată și mi-a zis să stau liniștit, că soția și copiii sunt undeva, prin jurul bisericii, și că sunt bine, i-a văzut ea. Dar până atunci a fost greu.

– Soția v-a povestit ce a simțit?

– Soția era bucuroasă că a reușit să ia copiii. Noi avem patru copii, mulțumesc lui Dumnezeu pentru ei. În dimineața aceea erau la slujbă doar fetele mari, cea de 9 ani și cea de 11 ani. Cei mici, de 7 ani și de 4 ani, erau acasă cu mamaia. Dar știam că mai sunt pe-acolo, mai intră pe sub mese, se mai ascund, și eram cu grijă.

„Gheron Iosif ne-a dat un restart

– Cum credeți că a fost posibil să iasă toți din biserică în doar două minute?

– Așa a rânduit Dumnezeu. Așa i-a povățuit îngerul păzitor pe fiecare. Oamenii parcă erau mânați de o mână nevăzută. Nu s-a creat nici o îmbulzeală, nu s-a panicat nimeni, nu și-a pierdut nimeni cumpătul, nu a leșinat nimeni, nu a pățit nimeni nimic. S-a făcut cu pace, eu nu am auzit țipete. Ne uitam că în cinci minute flacăra era deja de zece metri, cel puțin!

A ars totul, mai puțin o Sfântă Evanghelie care era pusă într-un sertar și, până a ajuns focul, până a mistuit sertarele, nu a atins Evanghelia. Dar din Evanghelia de pe Sfânta Masă nu am mai găsit decât cotorul. În schimb, am găsit o cărticică cu Acatistul Bunei Vestiri pe care o țineam într-un Liturghier ‒ era afumată, arsă doar pe margini. Am mai găsit cărți de rugăciuni, iconițe, frânturi din icoane. Au fost temperaturi foarte mari, până și sticla s-a topit. Aveam și niște sfinte racle cu moaște care s-au topit.

A durat vreo trei ore până s-a stins incendiul. Dar pentru că am avut sfintele vase, am rugat un Părinte să aducă un sfânt antimis și ce a mai fost nevoie și am terminat Sfânta Liturghie afară, lângă Biserică, după ce s-a stins incendiul. Era o îndoială dacă să continuăm sau să nu mai continuăm, dar faptul că până la urmă am avut cu ce continua a fost un imbold de a nu lăsa poporul fără Sfânta Liturghie și oamenii fără Sfânta Împărtășanie. Mai ales că de șapte ani și jumătate se săvârșea Sfânta Liturghie în fiecare zi la noi, în afară de zilele aliturgice, și continuă de atunci.

– V-ați pus întrebarea: „De ce, Doamne?…”?

– Inevitabil, m-am întrebat. Și răspunsul e clar pentru mine, personal. Când a avut loc incendiul, pe 28 august, era ziua de prăznuire a Sfântului Iosif Isihastul. Este sfântul meu de suflet. Și noi, tot prăznuindu-l an de an, cred că Gheron Iosif ne-a dat un restart cu un scop anume, pe care încă nu-l știm. Nu este întâmplător că s-a petrecut lucrul acesta chiar de ziua prăznuirii lui. Probabil că peste ani ne vom aminti, dacă ne va ține Dumnezeu sănătoși, și odată cu Gheron Iosif vom avea și pomenirea incendiului celui mare care a mistuit bisericuța, așa cum avem în sinaxare pomenirea cutremurului din Constantinopol.

„Biserica era o a doua casă pentru noi”

Cum au privit credincioșii această încercare?

– A fost destul de tragic. Mulți plângeau, inclusiv eu. Stăteam cu sfintele vase în mână și, privind cum arde și tot arde, îți dau lacrimile, pur și simplu. Acolo ne-am crescut copiii, acolo ne-am botezat copiii, acolo făceam Sfânta Liturghie zilnic, eram zilnic acolo, era o a doua casă pentru noi ‒ poate locul unde stăteam mai mult decât acasă. Și acum privim cu o oarecare nostalgie la imaginile din trecut. Fiecare își pusese o parte din sufletul lui acolo.

Acum slujim în capătul celălalt al orașului, prin binecuvântarea dată de Înaltpreasfințitul Teodosie și cu îngăduința unor Părinți deosebiți. Este o Biserică mare, frumoasă, lângă „Catedrala  Navigatorilor”, unde este paroh Părintele Constantin, prieten bun cu noi. El ne-a adus Sfântul Antimis, ca să putem continua Sfânta Liturghie, și tot el ne-a primit în paraclisul bisericii respective, îngăduindu-ne să ținem slujbele în continuare cu apropiații noștri.

– Pe locul bisericii care a ars se va constui o altă biserică?

– Construcția altei biserici, mai mari, era începută demult, deja s-a ajuns la turle, iar pe locul unde a ars bisericuța este prevăzută o casă socială. Am lansat un site oficial al bisericii noastre unde se fac donații, unde este prezentat proiectul și suntem prezentați și noi, preoții slujitori. Am gândit să facem o strângere de fonduri prin care să putem să mai achităm datoriile, care sunt foarte mari, pentru că au fost afectate și câteva apartamente din blocurile de lângă bisericuță. Ne-a venit un deviz în valoare de 70.000 de euro, care nu e deloc puțin. Cu banii aceștia ar fi trebuit să terminăm demult biserica, dar acum trebuie să ne ocupăm și de oamenii aceia, săracii, care au rămas fără locuințe.

Este greu, parcă din ce în ce mai greu, dar nu deznădăjduim. Îi rog ca pe cei care vor citi acest articol să zică: „Doamne, miluiește-i pe preoții și pe credincioșii acestei parohii!”.

Material realizat de Ioana Maxim


Parohia „Sfânta Mare Muceniță Ecaterina”

RO74UGBI0000402000773RON – în lei

RO67UGBI0000402000774EUR – în euro

SWIFT/BIC: UGBIROBU Garanti Bank Constanța

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 168 (ianuarie 2023)

Revista poate fi achiziționată din:

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

  • la revista în format digital online, de AICI
  • în format tipărit, cu livrare în România, de AICI
  • în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI