Scarlat Callimachi – „Printul rosu”

Un personaj interesant. Scarlat Callimachi, descendent al unei vechi familii boieresti (ce numara patru domnitori si un mitropolit), absolvent de drept la Paris, a avut, in perioada interbelica dar si dupa razboi o puternica activitate de stanga, sprijinind miscarile si publicatiile comuniste.

Un intelectual erudit, el a scris mult in presa dar are, intre mai multe lucrari, volumul „Din carti vechi – pagini privitoare la istoria romanilor”, publicata la „Universul”, in 1948.

Este vorba de o crestomatie, cuprinzand fragmente din lucrari ale unor straini ce au calatorit si au scris despre Tarile Romanesti. Sunt fragmente din autori italieni, francezi, germani, englezi, etc care se refera la Valahia, Moldova, Transilvania dar si la imperiile din jurul nostru – Andrea Cambini, Papa Pius al II-lea, Palma Cayet, Michel Baudier, Pietro Della Valle, Pietro Businello, Eton, Jules de Hagemeister, Pierre de Noyers, contesa de Edling, etc.

Scrisa in 1948, cartea este instructiva, desi este marcata de contextul ideologic si de optiunile politice ale autorului. Lecturile sale sunt remarcabile. Se pare ca l-a ajutat si biblioteca familiei. Sunt de discutat opiniile sale despre Mihai Viteazul, bazate pe afirmatiile unor autori straini (polonezi, unguri, nemti, italieni). De aici, neincrederea mea relativa in unele scrieri ale unor cronicari straini care au scris – de obicei in trecere si superficial -despre Tarile Romane. In plus, o selectie de texte poate crea imagini false. De exemplu, afirmatia generalizatoare a unui I.H. Benigni, dintr-o lucrare publicata la Sibiu, in 1816, care spune:”Valahii sunt sireti, neincrezatori, razbunatori si puturosi”.

Pe de alta parte, intr-o lucrare a istoricului Le Clerc, gasim o relatare ce ne trimite cu gandul la pandemia de acum: „Toti isi aduc aminte de cumplita ciuma care a bantuit in tot acest imperiu si, mai cu seama, in Moscova, unde au murit se zice, peste o suta de mii de oameni. Pentru a se imputina numarul victimelor zilnice si a pune capat neoranduielilor izvorate din napraznica molima, s-a dat porunca ca lumea sa nu mai vie la biserica si norodul sa nu se mai stranga in adunari”. Pe scurt, episcopul a dat porunca sa se inchida bisericile iar norodul a luat aceasta masura ca o mare nelegiuire. „Netoleranta este intotdeauna urmata de barbarie si pasiunile trezite nu mai iau in seama frana datoriei si judecata se intuneca…Poporul din Moscova daramand toate stavilarele, s-a dus la Manastirea Donski, in vreme ce preotul slujea acolo si pentru ca el nu a vrut sa deschida biserica, l-au macelarit”.

Observam, din nou, cum istoria se repeta…